Încă din anul 1792 exista în Cluj un ansamblu permanent de teatru – Societatea Maghiară Ardeleană de Teatru a Nobililor (Erdély Magyar Nemes Színjátszó Társaság) care și-a desfășurat activitatea inițial în sala de bal a Palatului Rhédey, apoi în Casa Pataki. În 1795 a venit propunerea ca din donații publice să fie construit un edificiu specific acestui tip de activitate artistică, astfel că în 1811 a început ridicarea clădirii de pe strada Farkas (ulița Lupilor, actuala stradă Mihail Kogălniceanu), pe locul actualei Case a Universitarilor.
Proiectul clădirii a fost elaborat de Antal Alföldi și era conceput în stilul barocului târziu, cu o capacitate de 800 de locuri care cuprindea și cele 50 de loje (15 la parter, 17 la etajul I și 18 la etajul al II-lea). Alături de locurile de pe scaune, alte 400 de persoane puteau asista la spectacole în picioare. Uriașul candelabru format din 12 lămpi cu petrol asigura iluminatul sălii, în timp ce pe scenă erau aprinse în timpul spectacolelor 200 de lumânări. În anul 1865, clădirea a fost reconstruită în stil neoclasic.
A fost primul teatru din Transilvania și a fost inaugurat în 12 martie 1821 cu drama „Zrínyi” scrisă de Theodor Körner, jucată de o trupă de actori amatori aristocrați. A doua zi, o piesa lui László Szentjóbi Szabó, despre Regele Matia a fost pusă în scenă de actori profesioniști.
Chiar dacă multe persoane au făcut donații, cei mai importanți contributori au fost conții Ferenc și Lajos Teleki și baronii Miklós Wesselényi, József Bánffi și József Thoroczkai, însă, de-a lungul timpului instituția nu a fost ferită de greutăți financiare, pe care însă le-a depășit cu ajutorul multor Mecena locali. În 1903, clădirea devenise nesigură din punct de vedere al siguranței la incendii, astfel că ridicarea unui nou teatru era deja o problemă cât se poate de stringentă. Timp de 85 de ani, până la construirea în 1906 a noii clădiri a Teatrului Național Maghiar, azi Teatrul Național din Piața Avram Iancu (fosta Bocskai), publicul s-a delectat cu opere de referință din dramaturgia națională și universală, iar la final, o scândură din vechea scenă a fost montată simbolic în noua clădire, ca simbol al continuității.
Ultima piesă jucată aici a fost Bánk Ban (Banul Bánk) scrisă de József Katona, o lucrare de referință a literaturii maghiare, ce prezintă tragedia banului Bánk și a soției sale Melinda, acțiune ce se petrece în anul 1214. Clădirea a fost dată în folosință universității, care a utilizat-o ca depozit pentru Muzeul Botanic, iar în 1934 a fost demolată, iar pe vechile fundații s-a ridicat Casa Universitarilor. O placă (dezvelită în 2012) amplasată pe fațada acesteia în limbile română, maghiară și germană mai amintește de faptul că pe acel loc a fost construit primul teatru din Ardeal.
Surse info + foto: Vincze, Zoltán, A kolozsvári Farkas utca: Művelődéstörténeti barangolás. Ed. Stúdium, Kolozsvár, 2008 / Gaal, György, Cluj-Napoca. Ghid turistic, istoric, cultural, Ed. Tortoma, Cluj-Napoca, 2014 / Asociația Clujul de Altădată / Colecția Janovics Jenő, Arhivele Societății Muzeului Ardelean (Cluj, Str. Lăcătușului, nr. 3)
#AncutaLacrimioaraChis #ClujulDeAltadata
- Arta bizantina și contemporană într-un proiect semnat de Florin Olari - 14 nov. 2024
- Biblioteca Academiei, sipetul comorilor de pe strada Kogălniceanu - 14 oct. 2024
- Turnul Croitorilor de-a lungul timpului - 6 sept. 2024
