„Statuia Ciumei”

Purtătorii bacteriilor care cauzează ciuma sunt puricii de pe șobolani. În momentul în care șobolanul moare, puricii caută altă gazdă pentru a se hrăni cu sângele ei și astfel, cum orașele insalubre adăposteau mari colonii de șobolani în grajduri, case sau pivnițe, puricii treceau de pe șobolanii morți ușor și pe oameni, iar prin înțepătură, bacteria îi contamina.

Șobolanii de pe corăbiile cu care se făceau schimburile comericale cu Asia s-au răspândit prin porturile și orașele Europei, provocând pierderi umane imense. S-a estimat că o treime din populația globului a murit în Evul Mediu din cauza ciumei.

Clujul nu a fost ocolit de epidemii de ciumă, însă în urma acestui flagel a fost ridicată prima statuie amplasată într-o piață publică a orașului.

După epidemia de ciumă din anii 1738-1740, consilierul gubernial Anton Kornis împreună cu soția sa au comandat o statuie în cinstea Fecioarei Maria. Pesta decimase 20% din populația orașului, iar în memoria victimelor și pentru ca urbea să fie ferită de un nou val al epidemiei, s-a decis ridicarea acestei coloane, a smereniei, dar și a forței cu care prin credință, omul să treacă peste periculoasa boală a cărei origine nu se cunoștea. Lumea credea că este o pedeapsă divină cauzată de răutatea omului.

Anton Schuchbauer, cel mai cunoscut sculptor transilvan al epocii, a fost cel căruia i-a fost încredințat proiectul ridicării monumentului. Amplasată în vechea piațetă barocă din fața Bisericii Piarisților, statuia o reprezinta pe Maria Immaculata, așezată pe globul pământesc, strivind cu piciorul, răul, întruchipat de șarpe. Inițial, pe capul Fecioarei strălucea o aureolă stelată din fier forjat, iar coloana era înconjurată de o balustradă hexagonală care completa ansamblul baroc format din frumoasa biserică aparținând inițial ordinului iezuit, apoi ordinului piariștilor.

Aflată în imediata apropiere a Universității, statuia a deranjat conducerea comunistă, astfel că în 1959 s-a decis demontarea ei, pentru ca în 1961 să fie amplasată în spatele Bisericii Sf. Petru și Pavel din cartierul Mărăști, loc de altfel necorespunzător care ascunde acest monument deosebit de valoros.

Deși cea mai cunoscută coloană este cea din centrul Vienei, toate monumentele antipestilențiale, dincolo de caracterul religios sunt opere de artă extrem de prețioase pentru orașele care le dețin, de aceea, aducerea coloanei pe vechiul amplasament de pe Str. Universității ar fi un mare câștig de imagine pentru Cluj, spațiul în care este acum obturând frumusețea acestei statui.

Uitată între două artere de circulație aglomerate și înconjurată de blocuri comuniste de zece etaje, statuia se pierde în perisajul urban impropriu găzduirii unui astfel de monument. Dezolant este și faptul că este adeseori este ținta unor indivizi iresponsabili care fie desprind părți din statuie, fie devastează fără noimă monumentul.

Reamplasarea statuii Sf. Maria Protectoarea (cunoscută ca „Statuia Ciumei) în spațiul în care a fost inițial ridicată, ar fi dincolo de un act firesc de responsabilitate pentru memoria culturală a orașului, o dovadă de respect față de una dintre cele mai reprezentative statui ale Clujului, o piesă deosebit de frumoasă și de valoroasă, care din păcate rămâne anonimă într-un spațiu anost.

Manager Asociația Clujul de altădată