În cadrul comunității religioase mozaice locale, funcționa Chevra kadisha, o asociație caritabilă care avea menirea de a se îngriji de problemele medicale ale membrilor mai săraci, care nu-și permiteau servicii la cabinete private. Contrar clișeelor, cei mai mulți dintre locuitorii evrei ai Clujului făceau parte din categorii modeste economic, astfel că s-a pus problema deschiderii unui spital evreiesc după modelul celui din Oradea, inaugurat în anul 1830.
În anul 1921 s-a înființat Asociația Națională pentru Spitalul Evreiesc a cărei menire era deschiderea unui spital modern. Strângerea de fonduri a fost anevoioasă, însă magnatul Dávid Sebestyén împreună cu soția Karolina au donat în anul 1926 un teren de peste 5.000 mp în zona străzii Iașilor, dar și sume importante de bani. Contribuții semnificative au făcut toate comunitățile evreiești din Transilvania, prin organizarea unor loterii de ajutorare și a balurilor de binefacere.
Inițial, cabinetele medicale funcționau în clădirile aflate pe lotul respectiv, astfel că toți cetățenii urbei, indiferent de confesiune puteau solicita consulații medicale de la cei mai buni medici din oraș, iar persoanele nevoiașe beneficiau de tratament gratuit.
Proiectul spitalului a fost dezvoltat de avocatul József Sebestyén, fiul celor doi fondatori prin numeroase donații. Astfel, clădirile inițiale au fost renovate și extinse și a fost înființat un ambulatoriu unde erau angajați 32 de medici.
La 10 noiembrie 1929 a fost inaugurată noua clădire a spitalului, realizată după planurile arhitectului Emil Devecseri. Instituția medicală purta numele fondatorilor săi, Dávid și Karolina Sebestyén, iar la festivitatea de deschidere au fost dezvelite portretele celor doi, opera artistului Béla Havas.
Spitalul și laboratorul erau dotate cu cele mai moderne echipamente ale vremii. Pe lângă activitatea medicală, în anul 1930, medicii spitalului au înființat Asociația „Paul Ehrlich”, denumită astfel după renumitul medic și bacteriolog german de origine evreiască, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în anul 1908. Asociația organiza conferințe și cursuri de formare, unde membrii își puteau perfecționa cunoștințele aflând cele mai noi descoperiri în domeniu.
O nouă aripă a spitalului a fost inaugurată în anul 1931, iar discursurile de la deschidere au reliefat meritele de până atunci ale acestei instituții: peste 14.000 de pacienți tratați în ambulatoriu, au fost realizate 400 de operații, 940 de pacienți au fost internați și s-au născut în secțiile de obstetrică și ginecologie 185 de bebeluși.
Dintre pacienții spitalului, doar 60% erau evrei, subliniindu-se mereu caracterul umanitar al proiectului. Numeroasele evenimente caritabile și donațiile comunității evreiești au alimentat permanent dezvoltarea spitalului, dar începând cu anul 1938 instituția a început să aibă de suferit de pe urma legilor anti-evreiești. Marea lovitură a venit în anul 1944, când medici și pacienți, deopotrivă au fost deportați.
În anul 1946 Spitalul Evreiesc și-a reluat activitatea, dar în 1948 a fost naționalizat, iar azi pe locul respectiv este Institutului Regional de Gastroenterologie și Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor”, cunoscut drept Clinica Chirurgie III.
Surse info + foto: Benjamin, Lya, Inaugurarea Spitalului Evreiesc, în Revista Baabel, decembrie 2016 / Gaal György, A kolozsvári Zsidó Kórház, în Orvostudományi Értesítő februarie 2016, pp. 95-102 / Muzeon.ro.
