Din punct de vedere afectiv, pentru ca un om să se simtă în siguranță și securizat emoțional, o condiție esențială o constituie proximitatea fizică.
Atunci când ne dorim să intrăm într-o relație de cuplu sau deja ne aflăm într-una sau suntem parte a familiei, cu toții ne dorim ca partenerul nostru să ne fie aproape, nu doar cu susținere morală ci și prin apropiere și proximitate fizică. Ne oferă confort emoțional și suferim atunci când nu se întâmplă astfel.
O persoană care percepe, simte că nu este dorită ca prezență fizică în contextul său de viață, nu are posibilitatea să se conecteze emoțional putând să ajungă să sufere de anxietate, depresie sau stări de tristețe crescută, fiind tentat/ă în unele cazuri să suplinească acest vid prin a evada în relații extraconjugale, în cazul cuplurilor sau prin dezvoltarea altor comportamente simptom în cazul familiei cu copii, de exemplu.
Dar cum este acum în aceste vremuri de restriște pentru cei singuri, și care se simt singuri? Ce poate să simtă sau să dezvolte cineva aflat într-o astfel de situație, care poate nu are familia aproape sau nu se înțeleg între ei sau sunt rămași singuri pe lume ori au pierdut recent pe cineva drag etc. Toate aceste aspecte particulare fac și mai dificilă situația?
Eu mă voi referi aici la o majoritate, și la aspectele general întâlnite, nu la aspecte mai grave care însoțesc și alte disfuncționalități emoționale.
- Pot apărea stări de tristețe accentuată. Cu atât mai mult dacă ea exista într-o oarecare măsură și înainte și poate persoana încerca să o amelioreze făcând plimbări în aer liber, schimbând contextul social sau poate inconștient căuta pur ș simplu să evite aceea stare distrăgându-și atenția de la ce simțea prin alte activități. Muncă cel mai adesea;
- Sentimente de vinovăție. Oamenii au tendința mai întâi de toate, în sinea lor, să se judece pe ei, de cele mai multe ori foarte aspru. Dacă spre exemplu nu au apucat să clarifice niște situații față în față cu cineva sau nu obișnuiesc să discute clar și direct și au intrat în izolare cu această situație, atunci ei se pot culpabiliza pentru că nu sunt suficient de buni, de plăcuți sau valoroși și de aceea nu sunt căutați sau doriți;
- Frustrare din cauza puterii obișnuinței. Persoana nu mai reușește să-și facă rutina obișnuită, și vorbim aici în special de cei care emoțional se simt insecurizați, și care mai degrabă au nevoie să îndeplinească ceva anume în afara lor pentru a avea starea de bine;
- Anxietate, generată în mare parte de stările descrise anterior dar și diverse temeri și gânduri iraționale. fie legate de propria persoană sau situația prezentă. Rigiditatea emoțională este unul dintre tiparele care întreține anxietatea și determină inconștient persoana să fie “tipicară” sau “perfecționistă“ după caz. Pe termen lung se auto condiționează, bunăstarea lor depinzând tot mai mult de ceva din exteriorul lor.
Ce ar putea face? La ce ar putea reflecta?
Îndrumarea mea constantă ca specialist este orientată către autoobservație și mai puțin înspre ceva mecanic tip pastilă. Scopul meu ca terapeut este să îi ajut pe oameni să-și dezvolte strategii de adaptare din propriile nevoi și nu să aplice ceva mecanic, scos din context chiar dacă pare un exercițiu foarte bun, uneori ceea ce pot afla.
– Țineți cont de ceea ce simțiți. Identificați emoția și dați-vă voie să trăiți sentimentele respective;
– Nu încercați să alungați cu orice preț și imediat ceea ce trăiți fiindcă vă veți refugia în alte tipare disfuncționale precum reprimarea sau inhibarea emoțională. Astfel de mecanisme, pe termen lung vă blochează actualizarea sinelui sau vârsta emoțională;
– Luați în calcul că acesta poate fi un moment prielnic pentru a dobândi noi mecanisme de adaptare emoțională. Vă puteți dezvolta REZILIENȚA. Faceți dacă vreți un scurt exercițiu, prin care mai întâi căutați câteva situații mai dificile anterioare din viața voastră, scrieți-le pe foaie iar apoi notați în dreptul fiecăreia ce anume ați făcut pentru a vă ajuta să treceți prin acele situații? și care au fost resursele voastre emoționale pe care v-ați bazat și la care ați apelat pentru a vă adapta situației respective?
– Nu țineți gândurile adunate în minte. Nu acumulați tensiune mintală prin a aduna gânduri negative și a le rumina. Notați pe o agendă, foaie toate aceste gânduri. Scrieți totul pe foaie de fiecare dată (indiferent cât de des) și observați apoi ce simțiți;
– Fiți realiști față de așteptări. Acceptați pe cât posibil idea că schimbarea nu poate apărea instantaneu. Pe moment e posibil să simțiți o eliberare însă pe termen lung e nevoie de să fiți constant în anumite comportamente care vedeți că funcționează și faceți mai des din acel ceva care ați văzut că dă rezultat;
Exemplele ar putea continua. Ajutorul vi-l puteți oferi chiar voi, construind propria “rețetă” personalizată. Capcana se poate instala numai dacă vă așteptați să se întâmple un rezultat anume pentru simplu fapt că ați aplicat ceva. Esențial este, cum fac ceea ce fac? În ce fel aplic? Dacă aveți o gândire prea logică, liniară asta vă poate defavoriza.
Însă dacă nu reușiți, partea bună este că puteți oricând să apelați la un specialist psihoterapeut online.
Este un mare avantaj pe astfel de timpuri și vă poate ajuta să intrați într-un proces terapeutic ghidat cu întrebări care să vă ajute să gândiți diferit.
Valentina Șimon – psihoterapeut sistemic pentru cuplu și familie, simoninstitute2019@gmail.com, Facebook Simon Institute
Super articol, mulțumesc pentru el , aveam nevoie sa mi se amintească anumite lucruri .