Am fost cândva frumoși și tineri …
Când au trecut patru ani? Un răspuns dezarmant, ar suna cam așa: repede, „repede de tătu lui” ar fi zis bunica mea. Cum au trecut cei 30 de ani de carieră militară? Repede, cu iuțeală de gând, ca o clipă. Au trecut cu bune, cu mai puțin bune. Mereu m-am întrebat, de-a lungul carierei, dacă un om care a îmbrăcat haina militară, indiferent care ar fi ea, acea uniformă, iese el la pensie cu adevărat? Nu cred că iese. Odată ce ai fost militar, odată ce ai fost polițist, rămâi polițist, rămâi militar credincios jurământului făcut față de țară și oameni !
Curios este faptul că doar după ce nu mai ești “operativ” ai confirmarea faptului că Sistemul nu te-a apreciat și nu crede că meriți respect, nici în timpul cât ai fost în activitate, nici după. Aici este un paradox pentru că „sistemul” creat pentru a asigura respectarea legilor la nivel statal nu își respectă propriile legi. Mă refer la acea lege, care spune că ai dreptul să porți uniforma militară și după pensionare cu ocazia Zilei Naționale, Zilei Armei sau la alte ocazii și evenimente unde ești invitat. Tot această lege, mai spune care dintre fostele cadre militare nu pot primi acest drept, dar acele situații sunt puține în comparație cu marea masă a militarilor.
Din păcate acest sistem care nu este făcut din oameni, ci din anumiți șefi cu putere de a modifica prin ordine și dispoziții legea, au stabilit, că așa au vrut ei, ca militarii, la ieșirea la pensie, să facă un raport, unic, prin care să ceară printre altele și dreptul de a purta uniforma militară după. Acei șefi, din M.A.I. și M.Ap.N spun că dacă nu faci musai așa cum au hotărât mințile lor luminate, NU mai ai acest drept. Dar mințile lor luminate nu au hotărât să îl informeze ei pe El, pe militar, în mod firesc, pe cel care a servit cu onoare instituția, că are acest drept. Chiar dacă se face această cerere, cel care și-a dedicat viața servirii și onorării uniformei militare, după ce și-a făcut fără reproș datoria, este lăsat la ieșirea la pensie, la cheremul unui șef, care, poate nici nu l-a cunoscut sau care, într-un mod absolut subiectiv, poate chiar pe baza unor simpatii sau antipatii față de acel militar sau structura din care a făcut acesta parte, aprobă sau nu, raportul prin care militarul în rezervă își cere dreptul de a purta din când în când haina pentru care și-a sacrificat atâția ani din viața sa și a familiei sale. În cât timp se dă un răspuns e o altă umilință pentru că acel inspector șef, împreună cu șeful/a de la resurse umane, hotărăsc ei, după bunul lor plac și în timpul pe care îl vor ei, că nu aprobă raportul militarului pentru ca acesta să poată purta uniforma militară. În cazul meu, fostul inspector șef și fosta șefă de la resurse umane, au hotărât după UN AN ȘI CINCI LUNI, că nu îmi aprobă raportul, fără a-și asuma refuzul, informându-mă într-o adresă că așa s-a hotărât în consiliul de conducere.
Dacă tot am ajuns în acest punct, cu riscul de a mi se reproșa de către unii camarazi că „una, că alta”, iată ce mă face să scriu acest text.
Când mi-am depus raportul pentru ieșirea la pensie, am solicitat, printr-un raport separat, c-așa era atunci, și dreptul de a purta uniforma militară după ieșirea la pensie, cu ocazia Zilei Armei sau a Zilei Naționale. Am ieșit la pensie și am așteptat răspunsul la acest raport. Instituția, IPJ Cluj, prin reprezentanții ei, adică inspectorul șef și Șefa Serviciului Resurse Umane de la acea vreme, nici nu merită să le amintesc numele, au considerat că un om care a lucrat pentru instituția poliției 25 de ani, poate aștepta UN AN ȘI CINCI LUNI pentru a primi un răspuns evaziv, un răspuns în care îi comunici acelui om că solicitarea lui a fost analizată în consiliul de conducere al IPJ Cluj și nu s-a aprobat. Un an și cinci luni.
Am revenit cu un e-mail și am solicitat să îmi fie comunicate motivele, precizând că le aștept în termenul legal, nu tot după un an și cinci luni. Evident că am primit același răspuns. Total, un an și șase luni de așteptare. Asta înseamnă respect în opinia celor doi ofițeri care erau la cârma IPJ Cluj în acea perioadă.
După ieșirea celor doi din șcenă, așa cum au ieșit, m-am adresat noii conduceri a IPJ Cluj și am solicitat să îmi fie acordat acest drept. Am precizat de ce am făcut acesta, care sunt motivele mele și am așteptat. Am avut răbdare, am comunicat cu actuala șefă a SRU, am apreciat implicarea domniei sale, dar după nouă luni, m-a sunat să îmi dea vestea cea rea, că raportul meu nu a fost aprobat. Citind adresa, m-a frapat un fapt, anume, acela că mi se comunică faptul că nu aș fi solicitat acest lucru, adică aprobarea dreptului de a purta uniforma, la solicitarea de trecere în rezervă. Ori eu, am cerut acest drept, prin raport iar acest drept mi-a fost refuzat nejustificat de cei amintiți mai sus.
Până la urmă, în viață toți avem nevoie de un sistem de referință și un sistem de valori după care să ne ghidăm comportamentul. Sistemul de referință este legea, în ea se descriu reguli de comportament și proceduri dar sistemul de valori cuprinde și oameni pe care îi luăm drept exemplu, cu care ne comparăm și la nivelul cărora ne-am dori să fim, oameni care întruchipează moralitatea descrisă de Lege. Pentru sistemul de ordine publică și siguranța națională consider ca este nevoie de promovarea unor asemenea valori, polițiști/militari, care, deși nu mai sunt operativi pot influența tinerele generații de polițiști/militari sau populația în legătură cu ceea ce este normal, moral și valoros în societate. Aș dori să ne înțelegem că prin ceea ce spun nu mă autopromovez sau erijez într-o asemenea valoare sau asemenea personaj, dar pe de altă parte nu eu m-am propus ca legătură a poliției cu presa și cetățenii și nu mă propun consilier în pregătirea tinerelor generații sau categoriilor vulnerabile în domeniul prevenirii delincvenței și a faptelor antisociale. Am dovedit probabil calități în asemenea situații și Sistemul a avut convingerea că pot adăuga plus valoare activităților operative. Dacă un minor a renunțat la a comite o faptă antisocială ascultându-mă sau un conducător auto a renunțat a se urca la volan băut și astfel a fost salvată o viață nevinovată, consider că este suficient pentru a justifica un raport prin care, indirect, doream să mai fiu de folos societății … Ce s-a schimbat într-o secundă, secunda aceea când am semnat un raport? Este sistemul descris de mine incapabil să își onoreze și promoveze valorile, pe foștii angajați care au servit cu devotament Țara? Mi-e teamă să răspund la o asemenea întrebare, dar e clar că trebuie schimbat ceva, dacă ne dorim să avem un viitor în „Siguranță și Încredere”, și dacă ne dorim să oferim un sistem de valori veritabil, verificat prin ani de experiențe în lupta cu nedreptatea !
Cu siguranță sunt multe lucruri care trebuie îmbunătățite în această instituție, dar dacă ea, instituția Poliției Române nu începe prin a-și respecta oamenii, oamenii care o compun și care și-au dedicat ani pentru ea, atunci … atunci este trist. Pentru oamenii militari cât și pentru instituție.
- Poveste de când armata „era armată” - 10 apr. 2024
- Șeful a decis: fără uniformă - 19 ian. 2024
- Incidente și accidente rutiere - 23 aug. 2023
