Sergiu Pop a făcut o excursie mai altfel în Grecia, în centrul Atenei. De data aceasta, clujeanul nu a fost la relaxare, ci a lucrat 7 zile într-un centru de refugiați. Știa de astfel de locuri în care este foarte mare nevoie de ajutor și a mers, pe de-o parte să ajute și, pe de alta, să își facă propria impresie despre refugiați și eventualul pericol de securitate pe care aceștia îl pot reprezenta.
A întâlnit oameni din Iran, Irak, Siria, Africa și chiar din Europa foarte triști, flămânzi, aproape resemnați, unii, alții încă plini de speranța că vor ajunge în Germania, Austria, Elveția și vor avea unde lucra și sta. A ascultat povești impresionante de viață, le-a servit masa și a ajutat cum a fost nevoie pentru că în astfel de locuri este mare nevoie de ajutor. Un astfel de centru, amenajat pentru 3500 de persoane poate găzdui și 8000 de persoane.
Povestește-mi puțin despre călătoria ta în Grecia și impresia cu care ai rămas.
Am fost timp de o săptămână în Atena și am vizitat mai multe centre care se ocupă de refugiații veniți din diferite țări sărace și aflate în conflict: Iran, Irak, Siria, Africa și chiar și din Europa.
Aceste centre sunt autorizate și susținute de guvernul elen să ofere un spațiu pentru întreținerea igienei și să ofere mâncare, o dată pe zi, tuturor celor care le calcă pragul.
Cât timp am petrecut eu acolo, în mijlocul lor, veneau să servescă masa între 150 – 200 de persoane, odată. Spațiul fiind mai redus, refugiații mâncau în două ture. Din păcate, mâncarea nu este suficient de multă astfel încât să se poată oferi supliment sau o a doua masă. Au venit, de câteva ori, persoane să mă roage să le ofer încă puțin, dacă mai rămâne ceva, însă acest lucru nu era posibil pentru că, spuneau responsabilii cu administrația, nu se puteau crea precedente. Sunt și persoane care mor în astfel de centre și tabere, pe insule, cu și mai mulți refugiați, însă nu sunt rapoarte cum că se moare de foame, chiar dacă, în unele cazuri este foarte posibil.
Treaba mea, timp de șapte zile, cât am fost în Atena, a fost să ajut la servirea porțiilor de mâncare și la curățenie. În tot acest timp, am putut să îmi fac o idee despre situația acestor persoane pentru că am avut ocazia să povestesc direct cu refugiații, dar și cu organizatorii centrului.
Majoritatea refugiatilor au plecat din țările lor din cauza situației economice și a războaielor. Majoritatea așteaptă în Grecia să primească acte pentru a merge mai departe, în alte țări europene în care se află familiile lor. Unii așteaptă deja de 10 ani și sunt dezorientați.
Care este perioada de așteptare pentru aceste acte?
Conform statisticilor, durata de așteptare, din momentul în care părăsesc țara de origine și până devin cetățeni în țara de destinație este de 15-17 ani. Ei nu vin cu acest gând în Grecia, ci speră la situații ireale. Speră să se rezolve totul rapid și bine și atunci mulți nu doresc să învețe greaca și nici engleza. Cu unii mă înțelegeam mai mult prin semne și foloseam doar 20-30 cuvinte în limba engleză.
Câți refugiați sunt momentan în Grecia, la acest final de 2019?
Numărul de refugiați înregistrați în Grecia, acum, în noiembrie, este de 70.000. Dintre aceștia, 13.000 refugiati se află pe insula Lesboss într-o tabără de refugiați cu capacitate de maxim 3.500. Au noroc cu rezidenții de pe această insulă că îi ajută cu mâncarea pentru că alimentele din tabără nu sunt suficiente pentru toți. Despre această tabără au scris și jurnaliștii de la The Guardian. Zilnic, refugiații stau câte patru ore la coadă pentru mâncare, de la ora 17:00 cu speranța că le vine rândul.
Prin 15 octombrie, au fost mutați o parte din refugiații de pe insule, pe continent. Am aflat că cei care locuiau de mai multă vreme în centrul din Atena au trebuit să plece pentru a face loc celor care au fost aduși de pe insulă. Pentru a-i ajuta pe cei scoși din locuințele improvizate, aceste centre le-au cumpărat corturi și saci de dormit.
Cum afectează refugiații situația economică din Grecia?
Grecia este și ea într-o situație de criză economică momentan. Rata șomajului este destul de mare, undeva la 30%. Refugiaţii nu primesc loc de muncă și atunci se bazează pe aceste centre ca să supravieţuiască. Problema mai mare este ca acest repaus al lor poate funcţiona o săptămână sau două, dar când stai timp de un an sau zece, în repaus, devi o legumă. Puterea lor de a se concentra scade pe măsură ce trece timpul.
Ce te-a impresionat la cei cu care ai povestit?
Peste zi, refugiaţii vin la centre să profite de o sursă de internet gratuită şi să comunice cu cei pe care îi cunosc sau le sunt rude şi care sunt cazaţi în acest loc. Majoritatea sunt singuri, fie pentru că şi-au lasat rudele acasă, fie pentru că rudele lor au reuşit să ajungă deja în ţările de destinaţie. Erau şi persoane care şi-au pierdut rudele şi membri ai familiei în război şi au fost nevoiţi să fugă şi să renunţe la tot.
Atmosfera, într-un astfel de loc este ca cea dintr-o sală de aşteptare. E ca un vis urât din care toţi asteaptă să se trezească. Se bucură de zâmbete, mai ales copiii, şi de încurajări…de vorbe bune. Dar, cine nu se bucură de gânduri şi gesturi pline de bunătate.
Sunt aceşti refugiaţi agresivi aşa cum ni-i prezintă media, în general?
Probabil în centrele supraaglomerate sunt mai agresivi, dar nu am văzut nici un refugiat într-o astfel de stare, pe toată perioada în care am fost acolo. Nu am simţit niciun pic de teamă când am interacţionat cu ei. Am avut ocazia să joc fotbal cu copiii lor şi am văzut cât de senini şi plini de viaţă sunt acei copii. Sunt foarte bine crescuţi şi deschişi să îţi povestească despre orice. M-am ataşat de ei şi nu doar de copii, ci şi de adulţii cu care am povestit, ale căror poveşti înfiorătoare le-am ascultat. Îi văd cu alţi ochi acum, când ştiu prin ce trec şi cât de mult suferă. Ceea ce am văzut la televizor despre ei nu este foarte real. Şi nu înţeleg de ce ni se spun astfel de idei cum că ar fi terorişti, violatori şi foarte periculoşi.
Având în vedere că trebuie să se adapteze la o cultură total diferită, la principii noi, de tot felul, la noi sisteme legislative şi economice, cred că depun un foarte mare efort şi îşi dau silinţa, majoritatea, pentru că ajung să conştientizeze că e unica soluţie.
Este nevoie de ajutor în astfel de centre?
Mulţi refugiaţi au fost angajaţi la aceste centre şi au ajuns să se ajute între ei. E nevoie de ajutor la servit masa, la consiliere chiar şi de ajutor medical, însă nu poţi pur şi simplu să mergi acolo. E recomandabil, să se ia legătura cu cei care administrează astfel de centre, să se anunţe intenţia şi să se respecte câteva reguli de bază privind accesul.
Pentru mine a fost deopotrivă, o lecţie de viaţă, o oportunitate de a ajuta şi şansa de a înţelege mai bine o parte din realitatea cu care se confruntă aceşti oameni încercaţi de soartă, dar şi ţările care îi găzduiesc.
- Bun în 2025: manechin într-o zi de joi - 7 dec. 2025
- POVESTE DE CRĂCIUN. Christmas Opera Fair 2025 aduce farmecul sărbătorilor în Parcul Operei - 25 nov. 2025
- Primul manual de învățare pentru migranți și refugiați - 22 nov. 2025
