Poveşti din ClujPoveşti pentru cei mariȘah și mat la tov. lt. major ...

Șah și mat la tov. lt. major …

În septembrie 1989 am încorporat, mai „ezact” în data de 20 septembrie 1989, la Buzău, la Compania de Cercetare a Armatei a II-a. Pe atunci România avea 4 armate iar Comandamentul Armatei a II-a Române era la … Buzău, normal. Doamne ce vremuri, 4 armate. Așadar și prin urmare, ajung în unitatea de cercetare ca tânăr pifan, tilicar, răcan sau Dumnezeu mai știe cum erau numiți militarii ciclului I de instrucție. În „aceli” vremuri, când ajungeai la unitate, la poarta de acces era un panou, amplasat deasupra porții pe care scria mare, cu majuscule, cu litere mari de tipar adicătelea: BINE AȚI VENIT! Bine ați venit, adică noi, pifanii, recruții. Legenda spune că la Bobocu, tot pe mioriticele plaiuri buzoiene, o „mână criminală” ar fi scris pe verso, pe partea dinspre interior: ” ați belit-o” ca să mă exprim așa mai reținut. Tot legenda spune că „mâna criminală” nu a fost niciodată identificată.

Unitatea era una mică, situată în Mărăcineni, pe Drumul Național, la ieșirea din Buzău, după ce treci Râul Buzău, spre Râmnicu Sărat. Râul Buzău, e râul ăla cântat de regretatul Benone Sinulescu în acele minunate versuri ” … Apa curge printre dealuri, dorul mândri-l duce-n valuri, și-ai Buzău, Buzău …”. Am făcut parte din Plutonul Transmisiuni. E regretul meu că NU am făcut parte din Grupurile de cercetare, dar cum timpul nu poate fi dat înapoi … asta este.

La unul dintre grupurile de cercetare, era un locotenent major, un tip simpatic, cult, îi plăcea să citească și să joace șah. Era un bărbat bine, cam la 180 cm, robust, parașutist, ce mai încolo-încoace. Vorbea cu „ș” și „j” iar noi, soldații, militarii în termen, aveam o plăcere deosebită în al imita.

Tovarășul locotenent major, când era OS, ofițer de serviciu adică, avea câțiva dintre noi pe care ne punea cu el de serviciu pe unitate. Eram dintre cei cărora ne plăcea să jucăm șah și cu care știa (ne testase din timp) că poate purta discuții pe diferite teme. Așa că ne trezeam cu el ofițer de serviciu iar noi/eu, ajutor al ofițerului de serviciu. După ce se termina programul de seară:

-Măi șoldatule, jucăm un șah?

-Tovarășu’ locotenent major, permiteți să raportez!

-Raportează șoldatule!

-Vă rog să îmi spuneți de care jucăm? Militărește sau ca civilii?

-Cum adică măi șoldatule?

-Dacă jucăm militărește, fiind mai mare în grad, trebuie să joc în așa fel încât să câștigați.

Evident, urma un „Te bag în pij.. mătii șoldatule, treci și joacă”. Jucăm, normal, pe bune, dar erau momentele în care ne destindeam după ziua de instrucție și la Compania de Cercetare a Armatei a II-a, făceam instrucție, nu căprărie. Dacă Valea Câlnăului, zisă și Valea Plângerii, sau Valea Buzăului ar putea povesti, ar putea ieși o carte și un scenariu de film.

Sursă foto: https://joemorrison.medium.com/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Mai Multe

More article