Era mijlocul lui septembrie, când copiii încep școala. La noi, vară târzie, cu zile însorite ce te-ndeamnă să stai afară să te bucuri de lumină și seri în care vântul adie ușor printre frunzele încă verzi ale copacilor, trezind dorul în suflet, dorul de ființă, dorul de noi înșine, dorul de acel ceva măreț ce suntem și de care adeseori uităm, prinși în mrejele existenței noastre liniare.
Eram împreună, trei femei de vârste diferite, cu experiențe diferite de viață, și totuși, atât de asemănătoare! Zâne deghizate, fără a o ști măcar. O căutam pe cea de-a patra, să ne conducă prin misterioasa Țară a Luanei. Fără ea n-aveam nicio șansă să pătrundem în tainicul tărâm spre a atinge vechi secrete ce scrijelite stau în piatră, de milenii. O căutam pe Liana, cea aleasă de strămoși să lumineze spre-a cunoaște tuturor fărâme de istorie prinse-n straturi vechi de chihlimbar.
Țara Luanei din Munții Buzăului
„Buzăul, nume cu învăluiri de legendă, constituie una dintre cele mai vechi unităţi administrativ-teritoriale din Muntenia. (…) în această regiune întâlnim cel mai vast ansamblu de locuinţe rupestre din Carpaţi, despre care s-a crezut o vreme că ar fi rodul propagării creştinismului, însă acum, arheologii, dar și teologii admit o vechime mult mai mare.
Nu ne-ar mira sa aflăm că unele dintre el ar fi jucat rolul de vechi sanctuare dacice sau chiar temple, aşa cum de curând s-a şi demonstrat. În felul acesta putem vorbi despre un străvechi templu al fertilitaţii, de altfel, la origine o grotă naturală, amenajată pentru locuire, ce vine cu manifestări spirituale încă din Neoliticul Final (4000 ani î. Hr.), declarată unicat pe plan mondial.
Vorbim, deci, despre un foarte vechi şi important centru spiritual, devenit ulterior „Leagănul creştinismului”.
Urmele creştinismului primar se văd și azi. O contribuţie deosebită o au aşezările rupestre existente aici, cu funcţii cultice încă din secolul al IV-lea d. Hr., plasate într-o regiune binecuvântată de DUMNEZEU prin pitoreasca ei aşezare la Curbura Carpaţilor, un colţ de lume ce poartă pe umerii săi milenii de istorie, pentru neamul românesc, trecut şi prezent, origine, cultură şi credință.
Printre sacrele vestigii ale trecutului, către care te poartă irezistibil paşii, stăruie şi unele descoperiri, care aparent contrazic sau încalcă regulile creştinsimului. Însăşi Legenda Luanei susţine existenţa unei civilizaţii ce practica cu precădere un cult al Soarelui, alături de care nici Luna nu lipseşte ca şi divinitate, acest lucru confirmat de toponimul ,,Cozana”, făcând referinţe către ,,Ileana Cosânzeana”, ,,Iana Sânziana”, „Diana “ sau „Luna”, sora Soarelui.
O civilizaţie precreştină a încercat să-şi fixeze gândurile, dorind să le transmită, pe o gresie de forma unei inimi situată pe culmea Broscarul, o înălţime ce străjuieşte de veacuri către vest localitatea Colţi. Poate aceeaşi sau alţii au cioplit pe un bolovan urmele tuturor vieţuitoarelor pădurii.” (Diana Liana Gavrilă).
Și-am găsit-o pe Liana la Colți, într-o clădire impunătoare cu pridvor masiv de lemn, unde e găzduită Colecția Muzeală Colți, parte a Muzeului Județean Buzău, cunoscut publicului drept Muzeul Chihlimbarului.
Muzeul Chihlimbarului de la Colți
„În vremurile îndepărtatei antichităţi valoarea chihlimbarului era inegalabilă. Nici aurul, nici diamantele și nici altceva din această lume nu preţuia mai mult decât acesta, căci se considera că în apele sale sălăşuieşte însuşi Dumnezeu.
Ambra de Colţi, o răşină fosilă provenită dintr-o specie de pin, Pinus Succiniferia, o specie astăzi dispărută, cu o vechime geologică considerabilă ce se încadrează între 60-40 miloane de ani, depăşeşte mult, ca şi valoare, pe mai tânărul său rival din Polonia şi celelalte ţări baltice.
Ambra cea mai valoroasă din Europa se găseşte la Colţi.
(…) aici sub culmile Buzăului, muntele s-a milostivit și a dăruit oamenilor cristale vegetale de o rară frumuseţe. Chihlimabrul, o răşină fosilizată, întărită in zeci de milioane de ani, simbolul forţei de atracţie a cerului si a legăturilor sufleteşti dintre oameni, era folosit la „tămăduirea a orice”, proprietăţile sale curative fiind cunoscute şi recomandate încă din antichitate (…).
Niciunde în lume nu găsești o gamă de culori atât de variată ca şi aici. Peste 160 de nuanţe constituie paleta de culori sub care se prezintă ambra de Colţi. De culoare galbenă, brun-roșcată, uneori verzuie sau neagră (rumanitul-specific doar Colţilor, inexistent in celelalte părţi ale lumii), chihlimbarul, succinul sau ambra, a cărui vârstă a fost apreciată la aproximativ 60 milioane de ani, numit uneori „Piatra Soarelui”, „Floare” sau „Lacrimile Zeilor”, prin frumuseţe, colorit, luciu, transparenţă şi raritate a fost plasat, încă din timpurile îndepărtate, în rândul pietrelor magice, devenind amuletă.
Colţii reprezintă singura localitate din ţară unde chihlimbarul s-a exploatat în mod organizat și locul în care se întâlneşte cel mai valoros chihlimbar din lume.” (Diana Liana Gavrilă)
Muzeul Chihlimbarului funcționează într-o clădire pe două nivele, cu specific local din comuna Colți, jud. Buzău, încă din anii 70, găzduind o colecție impresionantă, unicat în România, din prețiosul mineral, precum și una dintre cele mai valoroase pepite din lume, în greutate de 1,857 kg.
Și nu numai…
La parterul clădirii muzeale a fost amenajată recent o expoziție impresionantă care redă atmosfera din misterioasele peșteri ale Ținutului Luanei și unde pot fi admirate în voie inscripțiile străvechi scrijelite pe pereții de stâncă.
(Va urma)
Monica Oprișe
Surse foto: Diana Gavrilă – Facebook, www.turismcolti.ro, www.travelbuzau.com
(Pentru mai multe detalii vezi și reportajul TVR „Misterele Athosului românesc, un reportaj despre aşezările rupestre din Munţii Buzăului”, aici: https://www.youtube.com/watch?v=WufgagrK8Ms&t=476s)
- Malta, insula de miere (IV) - 23 sept. 2019
- Malta, insula de miere (III) - 9 sept. 2019
- Malta, insula de miere (II) - 28 aug. 2019
