Other web storiesPrimăvara ȋn legendele lumii

Primăvara ȋn legendele lumii

Când eram mică ȋmi plăcea fiecare anotimp. Cu alte cuvinte, nu discriminam, ca să fac o glumă mică.

Dar, pe măsură ce am crescut, primăvara a ȋnceput să-şi facă loc tot mai mult ȋn sufletul meu. Şi aşa, ȋncet, cu anii, a devenit anotimpul meu preferat. Mi se pare echilibrat şi plin de energie. Colorat, aromat şi plin de viaţă, e momentul când totul renaşte, iar realitatea ȋncepe să se agite ȋntr-un fel atât de natural, ȋncât uneori poate chiar să ne dea fluturi ȋn stomac.

Ȋn mitologie, primăvara era percepută ca un nou ȋnceput – pentru natură, pentru om şi pentru viaţă ȋn cel mai pur sens al ei. De multe ori ea apare chiar ca o ȋnvingătoare ȋn faţa iernii. Romani, greci, celţi, fiecare popor a scris, de-a lungul timpului, un capitol din povestea Primăverii.

Cel mai cunoscut este, cu siguranţă, mitul Persefonei din Grecia Antică.

Persefona era fiica zeiţei Demetra, zeiţa agriculturii ȋn mitologia greacă. Povestea spune că odată, pe când Persefona culegea flori, ea a fost răpită de către unchiul ei, Hades, şi dusă ȋn infern pentru a-i deveni soţie. Demetra ȋncepu să o caute zi şi noapte. Ȋntr-un final, zeiţa a aflat că fiica ei era ţinută ȋn lumea de jos şi dădu fuga la Zeus pentru a-i cere să o aducă ȋnapoi la ea. Acesta refuză şi, drept urmare, Demetra fugi pe pământ şi se ascunse ȋn suferinţă, neglijându-şi ȋndatoririle divine. Recolta era uscată iar pământul nu mai dădea rod nicicum.

Zeus l-a trimis atunci pe Hermes să o readucă ȋnapoi pe Persefona. Dar acest lucru nu se mai putea, căci fiica lui Demetra se ȋnfruptase dintr-o rodie, legându-se pe veci de lumea subpământeană. Aşa că s-a propus un compromis: o jumătate a anului avea să o petreacă Persefona alături de mama ei, iar cealaltă jumătate avea să fie alături de soţul ei, Hades, ȋn infern.

Aşa s-a născut primăvara ȋn viziunea grecilor antici.

Romanii le aveau ca personificare a primăverii pe Anna Perenna, care era simbolul reȋnnoirii şi a schimbării ciclului iarnă-primăvară, Libera, care era responsabilă cu readucerea fertilităţii pământului şi pe Flora, simbolul florilor şi a plantelor ce dăruiau fructe oamenilor. Flora avea chiar propriul festival ȋnchinat ce se desfăşura ȋn aprilie-mai şi aducea bucurie oamenilor.

Celţii aveau şi ei propriile reprezentări ale primăverii. Blodewedd, zeiţa celor nouă flori, Olwen, zeiţa razelor de soare şi Ostara, zeiţa primăverii, a fertilităţii şi a renaşterii. Simbolurile Ostarei erau ouăle vopsite şi iepuraşii albi, simboluri incorporate de către creştinism ȋn sărbătoarea Paştelui.

Celţii mai considerau că prima zi de primăvară este echinocţiul de primăvară, o zi de o mare ȋnsemnătate, cu mare ȋncărcătură spirituală pentru ei. Considerau această zi ca fiind rară şi magică, fiind una din cele două zile din an ȋn care lumina e egală cu ȋntunericul, când ziua e egală cu noaptea. Echinocţiile şi solstiţiile erau zile sfinte pentru celţi, când celebrau echilibrul naturii şi puterea ei de renaştere şi schimbare.  

Nici mitologia românească nu se lasă mai prejos, căci şi noi avem o suită de legende şi mituri legate de acest timp al anului. De la legenda Mărţişorului, la mitul lui Traian şi Dochia, de la povestea Babelor la povestea despre cum Primăvara a ȋnvins Iarna.

Se spune că odată, acum mult timp, Primăvara se plimba la marginea unei păduri, acolo unde observă un ghiocel ieşind stingher de sub zăpadă. Se hotărȋ să ȋl ajute, dar sora ei, Iarna, văzând acest lucru, a trimis gerul să ȋngheţe floarea. Ghiocelul a ȋngheţat imediat, dar Primăvara nu s-a dat bătută şi, ȋncercând să-l ajute, se ȋnţepă şi o picătură de sânge căzu pe el, readucându-l la viaţă. Şi aşa, Primăvara a ȋnvins Iarna.

Poveşti despre acest anotimp s-au scris şi se vor mai scrie. Toate, ȋnsă, se ȋnvârt sub semnul unor simboluri precum renaştere, fertilitate, culoare, flori şi bucurie.

Şi chiar face asta. Primăvara aduce bucurie pe oriunde trece!

Să avem o primăvară cu mult spor şi voie-bună!

Mai Multe

More article