Stilul sobru al arhitecturii englezeşti nu m-a mişcat niciodată, dar nu pot să nu recunosc frumuseţea orăşelelor de pe coasta de sud a Marii Britanii şi nici nu pot să nu mă declar impresionată de modul ȋn care britanicii au grijă de locurile lor.
Noaptea dintre ani m-a prins ȋn cel mai vechi pub din Anglia, ȋntr-un orăşel numit Canterbury, aproape de coasta de sud-est a Marii Britanii. Atunci am ȋnvăţat că românii nu au chiar cel mai nebun mod de a petrece. Şi tot atunci mi-am dat seama că uneori e de preferat ginul tonic ȋn pofida vinului.
Trecând peste asta, Canterbury este casa a două dintre cele mai mari universităţi britanice şi este un orăşel care, din punctul meu de vedere, ȋmbină aproape perfect istoria bogată a oraşului cu reţeta unui oraş studenţesc. Clădirile aproape monocrome, aliniate la perfecţie, ȋmprejmuiesc centrul oraşului, sub atenta supraveghere a Catedralei din Canterbury.
O construcţie gotică masivă, ea este, după cum spune gazda mea de aici, ca salcâmul lui Ilie Moromete – un fel de axis mundi ȋn tumultul vieţii acestui orăşel. O vezi din orice colţ al oraşului. Parcă te cheamă spre vizită. Domeniul catedralei este vast, iar istoria ei este şi mai fascinantă. Thomas Becket, arhiepiscop de Canterbury şi un mare binefăcător al oraşului, a fost ucis din ordinele regelui ȋn interiorul catedralei. Asta se ȋntâmpla undeva ȋn secolul al XII-lea.
De atunci şi până acum, catedrala din Canterbury a fost un loc de pelerinaj şi, ȋn termeni mai recenţi, un foarte important loc turistic al Marii Britanii.
Pentru mine, Canterbury s-ar traduce printr-un ocean de calm. Dar asta pentru că eu ȋntotdeauna voi prefera agitaţia. L-am explorat aproape ȋn totalitate. Am fost pe vechile ziduri ce ȋmprejmuiau oraşul, am vizitat Westgate – vechea poartă a oraşului şi singura care mai e ȋncă ȋn picioare, am trecut ȋn revistă micile pub-uri tipic britanice şi am descoperit cel mai mişto magazin de produse cosmetice. Unul dintre lucrurile mele preferate a fost un magazin micuţ de magie, de care nu ȋmi amintesc să fii văzut pe meleagurile mioritice.
Un lucru foarte interesant la modul ȋn care sunt aşezate orăşelele de pe aici este faptul că poţi ajunge foarte uşor dintr-unul ȋn altul. Aşa cum noi am merge din Cluj ȋn Turda, de exemplu.
Asta mi-a dat şansa de a explora puţin mai mult din coasta britanică. Aşa am ajuns ȋn cel mai mic orăşel din Marea Britanie – durează un minut şi jumătate pe ceas să ȋl străbaţi cu maşina.
Şi tot aşa am ajuns şi ȋn Dover, un loc care adăposteşte unul dintre castelele mele preferate pe care, din păcate, n-am reuşit să-l vizitez. Ȋn schimb am ajuns la The White Cliffs of Dover – Stâncile Albe din Dover, acolo unde am reuşit să văd pentru prima dată marea pe anul ăsta. Şi tot locul ȋn care mi s-a demonstrat că şi englezii au drumuri cu gropi şi băltoace.
Dover este, pentru mine, exemplul perfect al unui mic orăşel-port.
De acolo am luat-o spre Botany Bay, un mic golfuleţ ce mi-a adus aminte puţin de a noastră Grădină a Zmeilor. Nu pot spune că m-a impresionat ȋn mod special, dar internetul vă poate spune că Botany Bay este destul de folosit videoclipuri muzicale sau producţii cinematografice. Aici am simţit şi un mic gust de Franţa, datorită luminilor slabe ce pâlpâiau ȋn larg.
Ne-am ȋntors prin Ramsgate, un alt orăşel port şi o veche staţiune turistică. Am avut ocazia să cinăm la un restaurant de pe malul mării, chiar lângă o mică bucată de port ticsită cu bărci ȋmbrăcate ȋn luminiţe de sărbătoare.
Anglia e frumoasă. Poate e ȋmbrăcată ȋn haine ceva mai sobre, dar culoarea aici e dată de oameni şi de experienţe. E dată de frumuseţea şi de curăţenia locurilor. Bătrâna Anglie te ȋmbie cu orăşelele ei, unele mai mici, altele mai mari, dar fiecare cu o poveste proprie ce se vrea a fi ascultată.
Eu nu cred că să descoperi o ţară ȋnseamnă că e de ajuns să vizitezi nişte obiective turistice. Să descoperi un loc, fie el oraş sau ţară, ȋnseamnă să ȋi cauţi pulsul. Şi, de obicei, pulsul unui loc nu stă doar ȋn ceva material, ci mai degrabă e un compendiu de lucruri pe care trebuie să ȋl savurezi ȋn totalitate.
Abia atunci poţi spune cu adevărat că ai reuşit să cunoşti.
- Ce faci când nu ştii ce să faci? - 3 iul. 2020
- Hai să-ncingi o horă cu arta, la Muzeul Satului din Cluj - 19 iun. 2020
- Povestea unei altfel de veri - 22 mai 2020
