Țesutul covoarelor este unul dintre meșteșugurile tradiționale armenești, practicat atât de femei cât și de bărbați. În Evul Mediu, vestitele covoare produse în Armenia ajungeau în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, din vestul Europei, până în China. Deși sunt artefacte fragile, supuse permanent uzurii, din această cauză, deosebit de dificil de conservat, s-au păstrat totuși exemplare datând din secolul al XIII-lea.
Bedros Krucian este ultimul covorar armean din Transilvania, familia lui provenind din Caesarea. În anul 1924 bunicii s-au refugiat în România, mutându-se inițial la Cluj, apoi la Gherla. Deși bunicii se ocupau cu tăbăcăria, tatăl lui Bedros a trecut la comerțul cu covoare. A înființat apoi un atelier, reușind să exporte covoare în Italia și Austria. În anul 1952 când a fost dat startul industriei naționale de covoare, nucleul de la Gherla a fost cel care a pornit producția de covoare persane. Bedros este ultimul covorar armean din Cluj și spune că acest meșteșug va dispărea deoarece costurile unui covor făcut la comandă ajung la 1.000 de euro pe metrul pătrat, de aceea sunt foarte puțini cei care-și permit să apeleze la un covorar, astfel că meseria se va stinge încet, înghițită de consumerismul actual, care ne îndeamnă să schimbăm covoarele în fiecare sezon, nu să le păstrăm de la o generație la alta, așa cum se făcea cu covoarele realizate odinioară.
Covoarele sunt create după schițe caroiate, care pot fi reproduse la dimensiuni mari, fiecărui pătrățel revenindu-i un nod. Un metru pătrat de covor se realizează într-o lună, atunci când munca o face un țesător cu experiență și sunt îndeplinite condiții optime de lucru. Covoarele sunt din lână, bumbac sau mătase naturală.
Covoarele armenești orientale sunt realizate manual, vopsit cu crom, care nu cedează la sodă caustică, detergent sau praf, celelalte covoare sunt mecanice, de fabrică și sunt mult mai slabe calitativ. Totodată, covoarele armenești sunt dense și grele, având 160.000 de noduri pe metru pătrat, dublu față de un covor obișnuit.
Rodia este fructul național al Armeniei, de aceea se regăsește pe multe dintre lucrările covorarilor, dar apar și cruci stilizate, copacul vieții, motive geometrice sau florale în îmbinări de nuanțelor extrem de atrăgătoare. Dacă v-ați întrebat vreodată câte semințe are o rodie, ei bine, fructul fertilității are 365 de semințe, tot atâtea câte zile are un an, informație transmisă prin tradiția armeană.
În perioada 13 decembrie 2021 – 6 ianuarie 2022, puteți vizita expoziția de covoare armenești „Povestea și lucrările ultimului covorar armean din Cluj”, la Centrul de Cultură Urbană Turnul Croitorilor.
#AncutaLacrimioaraChis
- Gardianul Carpaților - 16 apr. 2024
- Inscripțiile în piatră de pe Turnul Croitorilor - 29 feb. 2024
- Meryl Streep în rolul unei clujence - 15 feb. 2024
