Autodidact desăvârșit, Rudolf Palocsay este cel mai bun exemplu de om valoros și luptător, născut în sărăcie și devenit prin forțe proprii cel mai cunoscut cercetător în domeniul agronomiei din Cluj.
Rudolf a văzut lumina zilei la Cluj în 22 martie 1900, fiind cel mai mare dintre cei șase frați născuți în familia unui zidar. Băiatul a fost nevoit să renunțe la școală după numai patru ani de studiu, fie pentru a-și ajuta părintele la lucru, fie pentru a lucra ca zilier la moară sau la Fabrica de Bere. În 1918, după satisfacerea stagiului militar la Mediaș, revine în orașul de pe Someș unde începe să citească asiduu cărți de botanică și biologie. Cartea care i-a marcat existența pare să fi fost „Viața plantelor” a lui Henry Emery. Această lectură de specialitate i-a deschis orizontul și i-a stimulat ambiția. Dorea să creeze soiuri noi de flori și pomi fructiferi.
La vârsta de 23 de ani a fost angajat pompier, iar la 26 de ani și-a luat brevetul de asistent grădinar. Aranjamentul floral în formă de cască de pompier din curtea unității i-a adus și notorietate în presa națională interbelică.
A iubit și practicat sportul, dar un accident la picior (în 1928) l-a forțat să abandoneze fotbalul și să se orienteze spre vânătoare. A devenit în scurt timp maestru de vânătoare, militând pentru promovarea eticii cinegetice. Era un țintaș atât de bun, încât a câștigat chiar și concursul de tir al Clujului.
În 1935, Rudolf Palocsay achiziționează un teren spre satul Borhanci unde amenajează o grădină. Această zonă poartă și acum numele marelui Palocsay. Descoperind o nouă metodă de încrucișare a plantelor, „ucenicul vrăjitor”, așa cum era supranumit, a fost chemat de regele Carol II să se ocupe de grădinile palatului, dar a declinat invitația, preferând să lucreze în continuare la Cluj pentru a dezvolta soiuri noi.
După 1949 Palocsay ține prelegeri la Institutul Agronomic și predă genetică la Universitatea Bolyai, pentru ca în 1953, să fondeze Stațiunea Experimentală Horti-Viticolă, al cărei director a fost până în anul 1974, când s-a pensionat. Era atât de pasionat de munca sa încât uneori lucra 16 ore pe zi, fără să simtă oboseala. În ultimii ani de viață, pentru a se relaxa, picta jumătate de oră înainte de culcare.
Munca sa a fost colosală, descoperind zeci de soiuri noi de gladiole, trandafiri, garoafe, anemone sau amarilis, dar și soiuri gustoase și rezistente de măr sau vișin. Cea mai cunoscută garoafă, denumită „Gloria Clujului” era atât de cerută la export, datorită inflorescenței mari și a durabilității crescute, încât stațiunea nu făcea față comenzilor, pentru acest soi negociindu-se chiar un suprapreț generos.
Rudolf Palocsay, om de știință, academician și biolog a marcat destinul Clujului, fiind apreciat la expozițiile horticole internaționale de la Paris și Trieste. A murit la vârsta de 78 de ani, încununat de succes și deosebit de apreciat, fiind înmormântat în Cimitirul Hajongard.
Credit foto muvelodes.net
