Construcția palatului conților Teleki de pe strada Kogălniceanu a fost influențată de arhitectura palatului Bánffy, elementul de reper al Clujului după mutarea Guberniului de la Sibiu. Astfel, nobilimea locală se raporta în momentul în care decidea ridicarea unui imobil la cel mai important palat în stil baroc din Transilvania.
Contele Ádám Teleki I (1703 – 1763) deținea mai multe parcele și imobile pe ulița Lupilor și în zona Bisericii Reformate, iar prin schimbul și unificarea terenurilor a reușit să obțină o bucată mai mare care se preta la ridicarea unei construcții impozante. Fiul său, Ádám Teleki II (1740 – 1792), consilier gubernial, a început să construiască această bijuterie în stilul barocului târziu în anul 1790, urmând planurile arhitectului Iosif Leder. Costurile lucrării au fost de 1.000 de forinți. Neavând moștenitori direcți, casa a fost moștenită de o rudă, László Teleki, care a finalizat construcția în 1795.
Asemeni celorlalte palate din Cluj, câteva încăperi erau închiriate pentru ca sumele obținute să fie utilizate pentru întreținerea imobilului.
Palatul este o clădire de colț cu intrarea principală de pe latura nordică a străzii Kogălniceanu, dar și cu o fațadă laterală care se întinde pe strada Hermann Oberth. Ancadramentul semicircular din piatră al intrării, poarta carosabilă lată și urnele cioplite decorate cu frunze și cu friză de ove reflectă utilizarea palatului Bánffy ca model al acestei case. Desigur, dimensiunile sunt mult mai mici decât ale palatului guvernatorului Transilvaniei, poarta având la rândul ei un singur culoar pentru accesul pietonal, spre deosebire de cele două pasaje generoase ale intrării în palatul Bánffy. Canaturile porții dispun de luminatoare în zona superioară, fapt care le conferă eleganță și familiaritate.
Balustrada balconului aflat deasupra intrării, este lucrată în fier forjat cu decorațiuni florale și oferă somptuozitate clădirii. Fațada laterală este mult mai simplă, având multe ferestre oarbe și o linie mai sobră. La fel, dacă acoperișul fațadei pricipale este în trei ape, cel al aripii secundare este simplu, construit în două ape.
Curtea formată din corpurile în forma literei U, este un spațiu generos, specific acestui tip de construcție, în care arcadele trasează armonios ideile de fast și grandoare, pe care la sfârșitul secolului al XVIII-lea le abordase importanta familie Teleki.
Salonul aflat în aripa principală este cea mai reprezentativă încăpere a imobilului, ajungând la dimensiunile actuale după o transformare de la începutul secolului al XIX-lea, când încăperea era sufletul vieții publice clujene, aici dându-și întâlnire toate somitățile urbei.
În anul 1930, palatul a fost achiziționat de Biserica Romano-Catolică. La naționalizarea din 1948, încăperile palatului au fost transformate în locuințe, iar apoi camerele din fațada principală, inclusiv salonul central au fost ocupate de Biblioteca Județeană „Octavian Goga”.
- Arta bizantina și contemporană într-un proiect semnat de Florin Olari - 14 nov. 2024
- Biblioteca Academiei, sipetul comorilor de pe strada Kogălniceanu - 14 oct. 2024
- Turnul Croitorilor de-a lungul timpului - 6 sept. 2024
