Dintr-o dată, sună alarma sau auzi vocea unui părinte care te anunță că este o nouă zi și ai de mers la școală. Cine nu își amintește de viața de elev ?!
Aproape că nu îți vine să părăsești confortul patului pentru a ieși în lumea pe care ai lăsat-o ieri și în care trebuie să ajungi din nou ‒ verificarea temelor, profesori care, prin metodele lor de predare, ajung sau nu la tine, colegi ce par că înțeleg prea puțin cine ești, care creează adesea tot soiul de mici conflicte ce tachinează, rutina care evidențiază prea puțin potențialul personalității și capacității tale de elev și individ. Cu toate acestea, te ridici și mergi la școală, sperând că va fi o zi bună.
Dacă se crede că ȘCOALA este doar instituția care formează capacitățile intelectuale ale unui elev, ajungând să cunoaștem chiar și câteva dintre activitățile de „după cortină”, putem descoperi că școala este de fapt mai mult decât atât, ea este universul unei micro-comunități formate de-a lungul anilor petrecuți împreună, ce implică empatie, colaborare, comuniune, spirit civic, compasiune, reușită, dorința de a crea și de a te face util celorlalți, de a deveni omul pe care ți-ar plăcea să îl întâlnești.
Așa și cu elevii unei școli, care merită nota 10 la toate cele enumerate mai sus. Este impresionant cum, câțiva elevi, au ridicat privirea din telefon și s-au oprit din rutina școlară pentru a face resimțită nevoia lor de a fi prezenți în societate.
Ziua lor la școală a fost extraordinară datorită unei dorințe îndeplinite ‒ aceea de a salva un animăluț, o pisică ce ajunsese în vârful unui stâlp al terenului de sport, ce rămăsese imobilizată și fără posibilitatea de a coborî, tocmai în gerul unei zile de iarnă.
Starea lor de neliniște și imposibilitate de a se face utili unui suflețel nevinovat a reușit să le tulbure atenția și starea de concentrare necesară bunei desfășurări a orelor. Sentimentul eliberator a fost acela în care, un profesor atent la nevoile lor, a dat curs intenției lor de a o salva.
Zis și făcut. Cu ajutorul unui profesor și al unui domn ce lucra în apropiere și care a fost uman de disponibil, pisica a revenit cu lăbuțele-i pe pământ. A fost nevoie doar de o scară, dorință, spirit de echipă și … un cățărat la câțiva metri.
|m-aș fi simțit vinovat și m-ar fi marcat pentru toată viața dacă azi nu aș fi făcut nimic pentru acea pisică ‒ elev al școlii
Bucuria și recunoștința emanată de elevi, ce le-a acaparat întreaga ființă,nu poate fi cuprinsă în cuvinte.
| la toată ora de muzică am fost tristă și îngrijorată de cum va sfârși acea pisicuță, pentru că și eu am una acasă și m-am gândit că și mie mi-ar fi plăcut să o salveze cineva ‒ elevă a școlii
Un exemplu de bune practici, ce evidențiază esența imaculată a unor persoane ce sunt mai mult decât ceea ce vedem și criticăm deseori.
| eu, în general nu sunt prea miloasă, dar faptul că am văzut pisica aceea acolo, mi-a rupt sufletul și acum pot zice că, așa sentiment de mulțumire și nevoie de a fi utilă, nu am mai trăit până acum. E o stare pe care nici nu o pot explica, nu știu cum să spun…‒ elevă a școlii
Viața, ne dovedește că, indiferent de etapele în care suntem și de statutul nostru de elev, angajat, părinte, coleg, există valori umane ce influențează dramatic parcursul și performanța fiecăruia.
| îmi voi aminti mereu de privirea acelei pisici după ce am coborât-o. Transmitea bucurie și liniște. Sincer, cred că în gândul ei, ne mulțumește acum, oriunde ar fi. ‒ elev al școlii
Elevul zilelor noastre are nevoia de a simți că profesorul, împreună cu el, nu sunt două entități separate, ci o echipă, care se completează în atingerea aceluiași ideal: elevul devenit om, viitor cetățean, capabil să fie util și să aducă plus valoare societății în care trăiește.
Fiind expus la diverse contexte în care un elev își poate afirma capacitățile, are șanse să fie un viitor angajat deschis unor serii de provocări pe care le va surpasa din perspective tangențiale, nu doar vieții profesionale, ci și experiențelor de viață, ce se vor dovedi extrem de utile.
Performanța intelectuală are șanse de expandare atunci când elevului i se permite să fie, să facă, să spună, să își dorească, să fie auzit și văzut. Făcând asta cu fiecare individ și colectiv, lumea în care trăim va deveni spațiul în care umanul cu materialul vor contura memorabilul.
O poveste impresionantă, ce ne-a făcut cunoștință cu viitorii medici, profesori, antreprenori, vizionari, oameni …
Până data viitoare, gânduri senine.
Gyorgydeak Patricia
- Pe ritmul sufletului - 16 apr. 2024
- Vizionarul ce transformă idei în proiecte de succes - 26 mart. 2024
- Între bucolic și modern, inaugurarea unei grădinițe - 4 mart. 2024
Fantastic.. ma impresionat! Felicitări Patricia