Sezonul nunților este pe punctul de a se încheia, dar știți că ce este mai bun rămâne la final. Ei bine, acest sentiment l-am avut eu în urmă cu o săptămână.
Probabil că deja frigul v-a făcut să uitați de rochii vaporoase și de nunți scăldate în soare, însă eu cred că fiecare cuplu are o vreme, în ziua nunții, după cum le e inima. Aici pot confirma că nunta mirilor mei din Bucovina a fost una extrem de caldă și de însorită, chiar dacă cu o seara înainte termometrul arăta -2 grade.
Am fost prin Bucovina doar în trecere și până nu demult, credeam că nunțile din Ardeal sunt cele mai frumoase, însă trebuie să recunosc că m-au cucerit tradițiile Bucovinei. Chiar dacă petrecerea începe la ceas de seară, după ora 19, pregătirile își au startul în zorii zilei, pe la un 5 și jumătate.
Casa miresei era un forfot de domnișoare de onoare și toate încercau să se gătească și să ajute la împodobirea personajului principal. Deși lucrurile s-au mai schimbat putin, astfel încât probleme precum machiajul, coafura sau voalul nu mai țin de atribuțiile nașei, emoțiile sunt aceleași, mai ales atunci când pleci din curtea bunicilor.
Curtea era gătită de zor, împodobită după obicei, iar pe masa din mijlocul curții stăteau mândrii colacii pregătiți pentru momentul iertăciunilor.
După multe ore de vâlvă prin ogradă, am auzit despre un obicei cu mirele urât. Ceva în mintea mea se confrunta cu miresuca mică pe care o dăm noi la schimb, însă prin părțile acelea, nu mirele este cel care primește un schimb, ci mireasa își alege un altul iar sortitul ei trebuie să o răscumpere. Asta da schimbare de roluri.
Desigur, pentru ca mirele să intre în curte este nevoie de o „luptă”. Flăcăii ajunși deja la casa miresei, țin bine de poartă, pentru că o asemenea bijuterie nu se dă cu una cu două.
Aflați oarecum la granița dintre Bucovina și Moldova, muzica diferă, și aici vorbesc despre o comparație între cea ardelenească și cea moldovenească, căci sincer mie mi s-a părut o muzică extrem de veselă pe care aș fi țopăit mereu. După privilegiul oferit mirelui de a intra în curtea alesei sale și desigur, după alungarea mirelui urât, cei doi se așează împreună la masă, alături de nașii lor. În față au un bol cu orez, unde sunt bine ascunse verighetele, iar cel care o găsește primul se spune că este mai aprig și va conduce casa.
Între timp, domnișoarele de onoare aduc o oglindă și o pun în fața miresei, iar nașa îi aranjează finei sale voalul. Că doar așa este obiceiul să își gătească miresuca.
Sincer nu am numărat câte hore s-au făcut în jurul mesei, cu sau fără miri în ele, de câte ori am fost serviți cu prăjituri extraordinar de gustoase sau câte cântece îngânau femeile mai în vârstă, însă vă pot spune că au fost multe și că două ore au trecut zburând.
Nuntașii, predominant gătiți în straie populare ( mândria Bucovinei), au primit rând pe rând câte o floare, iar drept răsplată i-au umplut rochia miresei de bani, care se spune că sunt doar ai ei.
Momentul cel mai emoționant a fost când, fără să ne dăm seama de unde, a apărut un covor nou, din zestrea miresei cred, care a fost așternut în fața a patru scaune, iar pe el două perne mari, îmbrăcate într-o broderie deosebită și de un alb imaculat. Părinții și nașii tinerilor însurăței s-au așezat rând pe rând, cu câte trei colaci acoperiți cu un ștergar tradițional. Mirii, spre surprinderea mea, au îngenunchiat în fața părinților, iar vornicul, cel care a avut grijă de toate aceste tradiții, a început a spune iertăciunile. A fost un moment extrem de emoționant, și nu doar pentru părinți, ci pentru tot publicul căci nu puține erau persoanele care îți ștergeau lacrimile. Mai apoi, mirii au sărutat mâinile nașilor și ale părinților, ca semn de recunoștință.
Stând încă pe covorul ei, mireasa, a luat un colac și a făcut semnul crucii în cele patru zări, dovadă a viitoarei familii creștine și a sfințirii drumului pe care pornește. Colacul a fost rupt deasupra capului ei, iar cei care s-au înfruptat din el, urmează să se căsătorească cât mai curând, căci așa spune tradiția.
După, bineînțeles, urmează o frumoasă horă, ca mai apoi să se plece în alai spre Biserică. Mireasa la brațul domnișorilor de onoare, iar mirele alături de domnișoarele frumos gătite și doar în urma lor merg nașii.
Muzica este una de petrecere continuă, îți este imposibil să nu te miști căci sunt extrem de vesele toate cântecele lor.
Cât despre cununie, a fost una ortodoxă, plină de fiori și ce m-a impresionat cel mai tare a fost să văd cum ei se sprijineau unul pe celalalt. Când momentele erau mai emoționante se prindeau de mână.
M-au impresionat toate aceste obiceiuri, și mi s-a spus că la ei au fost puține chiar. Despre petrecere, mirii au deschis-o cu un vals, iar veselia a continuat până în zori. Nu vă pot spune decât că a fost acel gen de nuntă în care te dor pantofii, căci picioarele nu le mai simți deloc.
Poftim, cinstite mire,
Dumnezeu îți va da noroc și bucurie,
Iară eu îți dau o soție;
S-o cinstești,
S-o omenești
Și niciodată să n-o sfădești!
Tu să asculți de dânsa
Și ea să asculte de tine
Numai atunci îți duce-o bine!
Și atunci va fi voia pe deplin
În vecii vecilor amin!
Strigături de nuntă din Bucovina
- Madridul și cum m-a cucerit el - 11 sept. 2019
- Și Moșul mai greșește….ghetuțele - 18 dec. 2018
- Cum se schimbă iubirea odată cu aplicațiile de întâlniri - 30 nov. 2018
