Reîncepe școala.
Cum îl sprijinim și protejăm pe copilul nostru? Să se simtă în siguranță, să meargă cu încredere la școală, nu cu frică și teamă, să fie curios, nu plictisit și tensionat, neliniștit? Să se simtă acceptat, apreciat, nu cu teama și frica permanentă de eșec și respingere din partea colegilor sau a unor profesori? Cum contribuim fiecare ca școala să fie acel loc unde copilul nostru să meargă cu plăcere, curiozitate și bucurie? Să se simtă bine la școală, să aibă încredere în el?
De ce merge copilul nostru la școală? Nu să evolueze? Să învețe? Să fie un om mai bun, generos și atent la nevoile lui și ale celorlalți?
Copilul învață mai bine când se simte relaxat și apreciat, pentru efortul și progresele lui, pentru curiozitatea și perseverența lui. Am trăit cu toții într-o cultură a pedepsei, a vigilenței pentru greșelile noastre și ale celorlalți, a bârfelor, judecăților și a agresiunii în relații. Și, din păcate, încă mai întâlnesc profesori și părinți care au convingerea că „trebuie să îi arăți copilului ce a greșit ca să se corecteze” sau „să se simtă prost, să simtă că a greșit!”, „dacă nu-l pedepsești, nu va știi că a greșit.”
Pedeapsa, prin critică, respingere, comparații, etichetare îl face pe copil să simtă că nu este suficient de bun, că nu merită aprecierea și dragostea noastră. Își pierde abilitatea de a fi empatic, cu compasiune față de el și ceilalți. Cum să ai compasiune când simți frică, teamă, tristețe sau furie? Copilul se apără în felul lui când îl atacăm. Prin „indiferență”, falsa nepăsare, el devine critic și perfecționist, permanent nemulțumit de propriile lui rezultate și performanțe.
Dar noi putem face o schimbare. Profundă. Compasiunea, cooperarea și empatia să redevină prioritare în dezvoltarea copilului nostru. Și bucuria de a trăi. De a învăța, de a explora lumea în care trăiește, fără atât de multă frică și teamă. Copilul se simte motivat nu când este comparat, criticat, apostrofat, ironizat, agresat, ci când se simte ascultat, înțeles, văzut.
Prea multe teme pentru acasă și prea puțin timp de odihnă și explorare.
Numeroasele studii de psihologie educațională ne arată care este timpul sănătos alocat temelor de casă per zi pentru copil în funcție de vârsta lui. Marea lor majoritate au ajuns la un consens și au formulat o recomandare: regula celor 10 minute: 10 minute pentru teme per clasă: clasa 1 – 10 minute, clasa a doua – 20 minute, gimnaziu – între 50 minute și 80 minute, liceu – până la 2 ore.
Din păcate, am întâlnit puțini părinți și profesori conștienți de aceste nevoi. Fiecare are argumentele lui, și profesorul și părintele. Și amândoi cred că au dreptate. Însă, dincolo de aceste argumente, în realitate, din perspectiva nevoilor de dezvoltare ale copilului și sănătății lui mentale, un timp alocat temelor de casă peste aceste intervale de timp are consecințe negative asupra sănătății fizice și emoționale ale copilului, cum ar fi anxietatea și depresia. Un timp mai mare alocat temelor de casă devine o sursă de stres.
Și corpul răspunde la acest stresor prin reacții de adaptare, cum ar fi oboseală cronică, irascibilitate, apatia, plictiseală.
Avem nevoie să ne adaptăm nevoilor copilului, nu copilul să se „adapteze” unor cerințe atât de toxice și nesănătoase pentru copil.
