Este ceea ce ne dorim pentru copiii noștri?
Testările sunt cel mai adesea pentru copil o sursă de stres și anxietate. Și asta datorită presiunii părinților și al unor profesori, a așteptărilor și semnificațiilor testărilor.
Testarea este un moment de autoevaluare, de evaluare a progreselor, dar și a abilității copilului de a face față unei situații stresante pentru el. Pentru marea majoritate a copiilor însă, testările sunt mult prea stresante și o sursă mare de disconfort. Pentru că el anticipează eșecul, critica, greșeala…datorită perfecționismului unor părinți.
Cultura pedepsei ne afectează emoțional pe toți. Menținem în noi abuzul emoțional.
Am trăit și trăim din păcate încă într-o cultură a pedepsei, a atenției față de greșeală, a convingerii că trebuie să îi spui tranșant copilului ce a greșit ca să se corecteze. O cultură a controlului, părinți care verifică temele, vorbesc cu copilul despre note mai mult decât despre cum se simt, sau ce îi mai preocupă.
Profesori care critică și care se „mândresc” cu statutul de profesor de care copiilor le este frică și teamă. Profesori care umilesc copilul în fața colegilor lui și părinți nu îl protejează, să „nu îl supărăm pe d-ul profesor, să nu se poarte și mai urât cu copilul. O fi făcut ceva copilul că doar nu este îngeraș, a meritat el critica.” Părinți cărora le este frică să își protejeze copilul de abuzurile emoționale sau care cred că copilul lor „merită” umilința, critica și, uneori, profesori care sunt supuși abuzurilor de către părinți.
Atenția pentru note și hipervigilența față de greșeală scade încrederea copilului în el și crește teama de respingere și eșec
Hipervigilența părinților și profesorilor pentru note are consecințe dramatice asupra copilului. În primul rând, copilul nu învață să aibă încredere în el, să se simtă în siguranță alături de părinte și profesor dacă conectarea lui cu el este exclusiv sau predominant prin note. Copilul are nevoie de acceptare necondiționată, să se simtă validat, acceptat indiferent de rezultate. Doar așa va avea încredere și va putea avea și performanțe.
Copilul învață din plăcere sau pentru că are un scop personal, pentru că își dezvoltă motivația internă, nu din teama de a nu dezamăgi, de a nu fi respins, criticat, rușinat.
Mulți părinți și profesori simt că vor pierde controlul dacă nu amenință, controlează, sau pedepsesc, ceea ce este total fals.
Când copilul are încredere în tine, influența ta este benefică. Și are încredere în tine când se simte în siguranță. Când se simte ascultat, înțeles, sprijinit, când simte că poate conta pe tine. NU când îi este frică de ce vei spune, cum vei reacționa când a greșit, sau nu știut ceva, sau a luat o notă mică. Atunci când reacționezi emoțional, te înfurii, te enervezi, îl pedepsești aspru cu supărarea ta, copilul se simte amenințat și își distrage atenția de la esențial. Nu mai știe cum să facă față unei situații dificile, cum și cât să învețe.
Și, din păcate învață de la părinte și profesor să fie și el critic cu el, cu standarde înalte, cu așteptări ridicate, nemulțumit adesea de el, nefericit. Sau, dimpotrivă, pare că nu îi mai pasă, că îi este indiferent ce notă ia, tot ca o formă de apărare. Poate ceda presiunilor și să gândească „Care este ce cea mai bună strategie să nu mai greșesc? Să nu mai fac nimic. ” Teama de eșec îl poate bloca în evoluție.
Copilul învață responsabilitatea atunci când părintele și profesorul îl acceptă necondiționat pe copil fără pedeapsă.
Copiii au nevoie de acceptarea noastră necondiționată, așa învață, așa au încredere în ei și deprind responsabilitatea și limitele. Copiii au nevoie de apreciere pentru efortul lor, pentru progresele lor, pentru perseverență. Mai puțin sau foarte rar pentru rezultate. Copiilor nu trebuie să le fie frică, ei trebuie să simtă că atunci când depun efort au rezultate bune. Că nu există „nu sunt bun la mate”, ci că depun un efort care este văzut, recompensat, apreciat.
Notele ar trebui să fie confidențiale. Este esențial să nu încurajăm comparațiile care distrug încrederea. Ci doar, copilul se uită la propriile lui performanțe, la progresele pe care le-a făcut ca urmare a unui efort care este apreciat în primul rând de el. La fel de important este și să stabilim limitele în relația cu copilul, să le susținem autonomia, toleranța la disconfort și amânarea recompenselor.
În viață nu obținem imediat multe lucruri fără efort. Copilul nostru poate să își asume multe din responsabilitățile specifice vârstei. Lipsa de autonomie a copilul îl face adesea să nu își poată regla singur disconfortul testărilor, să îi fie prea frică, prea teamă. Este un semn că are nevoie de mult mai mult sprijin pentru a deveni mai încrezător în el. Părintele sau profesorul trebuie să fie alături de el.
Cum reacționăm noi părinții la notele copilului?
În primul rând, aprecierea să fie despre ei și nu despre noi. În loc de „Bravo, sunt mândră de tine!”, „Mă bucur să te văd mulțumit/ă de tine.” Mulțumirea să fie a lui/a ei. NU este despre mulțumirea noastră. Să simtă că este iubit, apreciat chiar și atunci când rezultatele lui nu sunt „bune” pentru el.
Suntem ca părinți alături de copil. „Te văd supărat, hai să vorbim mai târziu despre asta. Cu ce te pot ajuta?” Indiferent de performanță suntem alături de el. Mai ales când îi este greu, mai ales atunci să nu simtă că îl respingem , că suntem dezamăgiți, că ne-am supărat. Să NU îl criticăm, să NU îl pedepsim. „Ai luat o notă mică la mate nu mai ieși cu prietenii în oraș!!” Este o pedeapsă. Nu așa îl susținem. Așa îl pedepsim. Îi transmitem mesajul că nu este suficient de bun pentru noi, că ne-a dezamăgit, că nu merită afecțiunea și grija noastră. Îl facem să fie critic cu el, nemulțumit de el, sau nepăsător, să evite greutatea, dificultatea provocarea. Pedepsele scad încrederea copilului în el și își pierde încrederea în relația cu părintele și cu profesorul.
Cu greu îl veți mai putea influența pozitiv. Pentru că va fi atent să nu îl pedepsiți, să nu îl criticați. Și de aici distanța, minciuna, neîncrederea.
- Start la înscrierile pentru Banca de Alimente - 11 apr. 2024
- Din suflet pentru Maria de la Şcoala Ion Creangă din Cluj - 1 apr. 2024
- Concurs cu premii la opera clujeană - 12 mart. 2024
Aceasta metoda demult a propus-o
Carl
ORFF in cea ce se numeste
Muzica elementara.
Copiii vor sa învețe jucându-se