Poveşti din ClujClujul vintageModa în Clujul interbelic

Moda în Clujul interbelic

În perioada interbelică s-au înregistrat mari schimbări mai cu seamă în ceea ce priveşte moda feminină. Fiind o categorie tot mai numeroasă pe piaţa muncii şi primind noi libertăţi sociale, printre care şi dreptul la vot, femeile au revoluţionat şi domeniul modei. Ţinutele din ce în ce mai funcţionale şi mai comode au luat locul corsetelor şi al rochiilor ample, doamnele devenind tot mai îndrăzneţe şi în ceea ce priveşte obiceiul de a fuma, transformând țigareta într-un accesoriu care desemna emanciparea.

Populaţia înstărită îşi permitea să fie la modă consultând cataloagele și revistele occidentale, croitoresele și modistele adaptând materialele, modelele și culorile la cerințele clientelor. În trecut chiar dacă un anumit model de rochie sau un croi era la modă, fiecare ținută era individualizată. Purtarea părului scurt a adus și renunțarea la pălăriile ample și foarte încărcate, dar extravaganța a continuat să se dezvolte pe alte paliere, apărând pălării cu forme bizare sau cu accesorii scumpe, cele mai căutate fiind penele păsărilor din ținuturi exotice. Pălăriile ușoare, cu boruri largi au continuat să fie preferatele femeilor mai cu seamă vara. Tenul alb și buzele puternic nuanțate cu ruj roșu atrăgeau în mod deosebit atenția.

La teatru, deşi ţinuta era elegantă, solicitarea era ca doamnele să nu poarte pălării sau frizuri înalte tocmai pentru ca spectatorii din spatele lor să se poată bucura de spectacol.

Fustele au devenit mai scurte, dacă la începutul secolului XX, o doamnă trebuia să aibă gleznele acoperite, în perioada interbelică fusta acoperea doar genunchii, iar pantofii cu toc de 4-5 centimetri, cu barete, decorațiuni și catarame strălucitoare au devenit dintr-o dată foarte vizibili și prin urmare, extrem de atent aleși.

Accesoriul nelipsit erau mănușile. Subțiri pe vreme caldă, din dantelă sau din piele moale, ori căptușite iarna, acestea făceau parte din garderoba obligatorie a doamnelor, ieșitul în public fără mănuși fiind considerat un gest vulgar. La spectacole, mănușile lungi, parfumate, peste care se puneau brățări din perle sau pietre prețioase, adăugau un plus de eleganță rochiilor din mătase și dantelă.

Tenisul era unul dintre sporturile preferate ale protipendadei clujene, iar ţinuta doamnelor consta dintr-o fustă şi o cămaşă lejeră. Corpul, din ce în ce mai expus, trebuia să fie atletic, cu alură tânără, debordând de sănătate și vigoare.

Înotul a devenit unul dintre sporturile cele mai apreciate de către femei, ștrandul, dar și Someșul fiind locurile în care doamnele își etalau cotumele de baie, de obicei în culori puternice. Patinajul era preferat de către protipendadă, patinoarul din spatele Bisercicii cu două turnuri devenind în perioada interbelică din ce în ce mai utilizat. Costul ridicat al patinelor, făcea ca acest sport să fie la fel de exclusivist precum tenisul.

Balurile erau momentele în care domnii se îmbrăcau în frac, iar doamnele etalau pe lângă rochiile comandate special pentru eveniment, bijuterii exuberante ce reflectau bogăţia şi statutul social. Bijutieri importanţi, printre care şi furnizori ai Casei Regale prezentau clujencelor cele mai rafinate piese, bijuteria lui Henry Braunfeld, aflată în Piața Unirii la numărul 15 fiind cea mai căutată pentru obiectele de podoabă deosebit de atent lucrate.

Deși nu fuma pe stradă, o doamnă putea să poarte în poșetă un port-țigaret din aur sau argint care adăpostea țigările special produse pentru femei. Reclamele din perioada interbelică la țigarete pentru femei prezentau fumatul ca pe un obicei de bon-ton, la modă, tutunul de calitate fiind un produs scump, destinat strict categoriilor sociale privilegiate.

Bărbații purtau un costum format din sacou, cămașă, cravată, vestă, pantalon și neapărat pălărie. Gulerele cămășilor, înainte rotunjite, s-au modificat, ajungând la o formă ascuțită, iar domnii care optau pentru mustață purtau în buzunarul hainei un piaptăn din argint, special conceput pentru podoaba facială. Mănușile din piele, alături de bastonul cu cap din argint sau fildeș completau ținuta de zi a unui gentleman. În casă, domnii purtau un halat lung, sobru și papuci comozi.

Spre sfârșitul perioadei interbelice, simplificarea ținutelor a devenit din ce în ce mai evidentă, atât în ceea ce privește moda masculină, cât mai cu seamă cea feminină. Debarasarea de corsete inutile, renunțarea treptată la pălării și accesorii vestimentare greoaie, adoptarea sacoului ca element nou în ținuta femeilor și multă degajare și naturalețe în atitudine, au marcat această perioadă de liniște, aflată între cele mai mari conflicte care au lovit omenirea.

 

Mai Multe

More article