Unul dintre cele mai cunoscute locuri din Cluj, în care se puteau cumpăra cărți, reviste, articole de papetărie, cărți poștale, plăci de patefon și note muzicale, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și până în anul 1948 a fost Librăria Lepage.
Cel care deținea librăria, Lajos Lepage avea un bunic francez care s-a mutat în Ungaria la Békéscsaba. În 1901 a cumpărat librăria și tipografia lui Albert Polcz din Cluj, devenind tipograf și editor. Magazinul din Piața Centrală a funcționat și ca bibliotecă până în anul 1914 când Ferenc Dobó și Lajos Dobó au achiziționat compania Lajos Lepage. Cei doi au păstrat marca Lajos Lapage până la naționalizarea din anul 1948.
Lajos Lepage a murit în 1919 și este înmormântat în cimitirul Central (Házsongárd) din Cluj.
Fie că s-a aflat pe latura sudică a Pieței Centrale sau într-unul dintre palatele Statusului Romano-Catolic, Librăria Lepage era locul în care se puteau comanda cărți din străinătate, ustensile de scris sau desenat, dar și noile descoperiri ale tehnicii așa cum erau mașinile de scris sau de calcul.
Librăria Lepage și-a legat numele și de Francisc Dobó (1886 – 1965), jurist ca formare profesională, dar traducător și editor deosebit de prolific. A fost librar și editor, iar cu ocazia centenarului Imre Madách a publicat celebra lui piesă, „Tragedia omului” într-o ediție în miniatură. Înainte de Primul Război Mondial a editat o revistă de comerț, iar între 1925 și 1939 a publicat importanta revistă bibliografică multilingvă, „Ex-Libris” și a contribuit la înființarea uneia dintre cele mai cunoscute reviste culturale de limbă maghiară din România, activă și azi, „Korunk”.
După al Doilea Război Mondial, Francisc Dobó a lucrat ca traducător, aducând în fața cititorilor de limbă maghiară lucrările lui Turgheniev, Gorki, Tolstoi și a multor altor scriitori ruși, cărți publicate la Editura Cartea Rusă.
Francisc Dobó a fost sufletul librăriei Lepage și unul dintre cei mai prolifici oameni de cultură care au contribuit la modernizarea vieții culturale clujene.
Istoria librăriilor ajunge până în secolul al III-lea î.Ch. în Atena și Roma unde vânzătorii de papirusuri au creat înfloritoarea modă a bibliotecilor personale. Era de bonton, de exemplu, ca în fiecare casă patriciană să existe mobilier special comandat pentru adăpostirea papirusurilor. Magazinele în care se vindeau cărți purtau numele de „taberna librarii” și aveau afișate pe ușa de la intrare lista cărților disponibile. Comerțul modern cu cărți și-a început ascensiunea o dată cu apariția tiparului, când prețul cărților a devenit tot mai convenabil, cartea nemaifiind un produs destinat doar celor foarte bogați.
Surse info + foto: Zador, Andrei, Prezențe evreiești în Clujul de altădată // kriterion.ro // Asociația Clujul de Altădată.
- Turnul Croitorilor de-a lungul timpului - 6 sept. 2024
- Căminul de fete „Blanka Teleki” - 26 aug. 2024
- Insula mică din Parcul Central - 1 aug. 2024
