Dintotdeauna am visat la junglă. Și nu la oricare, ci la Amazon. Pe vremea comunismului, după ce şi blocul meu şi-a pus parabolică, prindeam Sky Movies. Unul dintre primele filme pe care le-am vazut a fost The Mission cu Robert de Niro şi Jeremy Irons.
Mercenarul Rodrigo Mendoza (extraordinarul Robert de Niro) vâna indigeni şi îi vindea ca sclavi. De Niro a fost luat prizonier de indienii guaraní și dus în satul lor. Într-una din scenele mele favorite el observa de la distanţă viaţa cotidiană a satului: bărbații veneau de la vânatoare cu prada, femeile roboteau în jurul colibelor. Un băieţel mai îndrăzneţ l-a luat de mână și l-a dus la râul de la marginea satului, la liziera pădurii, unde o gloată de copii se bălăcea, râzând în hohote. L-au luat pe De Niro în mijlocul lor, o scena plină de candoare. Nu îmi imaginam că aveam să trăiesc şi eu scene asemănătoare peste 20 de ani, în sate amazonice nu foarte diferite.
***
Eram de câteva zile într-un sat indigen din mijlocul junglei ecuadoriene. În căldura după amiezei sătenii picoteau în colibe. Cum nu aveam ce să fac și nici somn nu aveam, m-am dus la râu să îmi spăl niste haine.
Soarele dogorea peste râul învolburat de ploile din noaptea trecută. Aerul încremenise. Doar niste fluturi galbeni pluteau silențios deasupra apei care clipocea încet. Pădurea mă privea verde și nemiscată. Să speli rufe într-un astfel de peisaj este de-a dreptul terapeutic.
Am intrat cu grijă în râul de culoarea cafelei cu lapte. Apa m-a învăluit cu o răcoare binefăcătoare. Mi-am muiat un chilot și un tricou în apa maronie.
Curenții puternici de la mijloc aduceau cu ei crengi rupte, smocuri de frunze și insule de spuma albă. Cum, într-un sat indigen nu poți misca fără să fii văzut de careva, momentele mele de liniște au luat sfârşit când o gloata de copii şi-a făcut apariția pe mal.
Vamos bañar ! strigară ei cu entuziasm și… pleosc! și ei în râu. Au sărit cu toții pe mine, mi-am scăpat chiloții din mână, mi i-a luat curentul. Noroc cu un băietel mai atent care i-a prins și mi i-a returnat.
M-am transformat brusc într-un fel de trambulină. Copii se cătărau pe spatele meu ca să sară în apă de la înăltime. Dacă le mai şi făceam vânt în sus, îi înnebuneam de plăcere. Râdeau, pleoscăiau în apă, se prindeau de mine cu mânuțele subțiri dar puternice, de culoarea scorțișoarei.
Am încercat să mă așez pe un trunchi scufundat, să nu mă afunde gloata în nămolul de sub mine. O fetiță a inventat rapid un joc în care ne luptam pentru cucerirea ciotului de copac, centimetru cu centimetru: ne împingeam de pe el, ne urcam din nou, iar ne doboram una pe alta în apă, ne lua râul la vale… Fetița se agăța de mine, eu trebuia să mă scot și pe mine și pe ea, la liman, inotând cu povara în spate, împotriva curentului.
Parca ești tite (tapir) cu pui în spate! îmi zise un copil şugubăţ comparându-mă cu o femelă de tapir pe cand înotam cu fetița în spate.
Tapirul, un mamifer imparicopitat, pare un elefant pitic fără urechi și trompa scurtă; e mare, ciudat si … cumva drăguț.
Multumesc de compliment, copile, am gândit. În junglă trebuie să ai un self-esteem de fier.
Cum m-am asezat din nou pe ciot, câteva fetițe m-au luat prin surprindere. M-au escaladat, mi s-au suit pe cap și, de acolo, au început să sară în râu.
Călcaiele mici și umede îmi bătuceau umerii, alunecând dureros pe spate sau pe claviculă, infundându-mi capul între omoplați. Primeam câte un cot în faţă, un picior în burtă… era dură joaca cu copiii junglei. Nu puteam pleca. Eram captivă în buna lor dispoziție.
În spatele meu se facuse coadă și copiii treceau peste mine pe bandă rulantă. O jumătate de oră de hârjoneală cu micii indigeni a fost cât o săptămână de exerciții la sală.
Am rămas fără energie, dar mi-am revenit după un somn bun de două ore în hamac.
Poveștile Luminiței le găsiți AICI
Clujeancă entuziastă, ea duce imaginea frumoasă a României oriunde cu ea. De departe, ne aduce poveşti despre oamenii întâlniţi, păţaniile de care a avut parte şi ne arată, într-un mod inedit, locuri pe care am putea ajunge, vreodată, să le vizităm. O găsiti si la lumi.blog.
- Halloween-ul în Brooklyn la casa unui dramaturg de Pulitzer - 31 oct. 2022
- Prietena de pandemie - 22 oct. 2020
- Medicinistul care tratează newyorchezii cu muzică - 22 ian. 2020
