În cele ce urmează vă voi povesti despre experiența mea la Fundația Prison Fellowship România, care a început în a doua jumătate a lui 2021. Aveam nevoie să parcurg orele obligatorii de practică şi aveam nevoie de un loc în care să depun activitatea necesară. La o primă privire, mi-a atras atenția numele acestei fundații. Apoi am intrat pe site-ul lor, care m-a suprins în mod plăcut prin estetică și prin descrierea activităților întreprinse aici.
Odată ce mi-am început stagiul de practică, am descoperit că Fundația Prison Fellowship România reprezintă mult mai mult decât acel site frumos întocmit.
Am avut privilegiul de a face parte din proiectul ”Rețeaua Îngerilor” desfăşurat pe timp de iarnă şi în cadrul căruia sunt vizitaţi şi le sunt oferite cadouri copiiilor cu părinţi în detenţie, din zona Transilvaniei. A fost o provocare! Timidă din fire, a trebuit să îmi ies din zona de comfort și să contactez oamenii telefonic, lucru care, pentru mine a reprezentat un mare pas în evoluția mea. Mergeam aproape zilnic la fundație. Acolo am cunoscut oameni care, indiferent de cât de solicitantă urma să le fie ziua, te primeau cu un zâmbet pe buze, cu o vorbă bună și o atmosferă propice pentru a face treabă.
Tot în cadrul acestui proiect am fost parte din grupul care a şi distribuit, nu doar organizat aceste pachete. A fost multă bucurie, o emoție pe care cuvintele nu o pot defini. M-au impresionat acei copilași și puritatea din sufletul lor şi trările generate de primirea cadourilor.
A fost o experienţă pe care am avut ocazia să o trăiect alături de tatăl meu. Împreună cu el am căutat şi găsit casele câtorva copii. Prima locație a fost greu de găsit, însă odată ajunși acolo, am fost invitați să gustăm din ”șoricul” de la tăierea porcului, iar copilașul care m-a condus acasă la el s-a dovedit a fi un copil curajos și sociabil.
La Prison Fellowship am avut ocazia să-mi îndeplinesc o dorință de mult înrădăcinată în sufletul meu. Mi-am dorit dintotdeauna să fiu o persoană implicată, să ajut, să muncesc în folosul altora să cunosc oameni şi să pot aduce zâmbetul pe chipul cuiva.
Un principiu care îmi ghidează pașii în viață îl reprezintă faptul că lucrurile mici fac întotdeauna o diferență imensă, iar acest principiu definește activitatea Fundației Prison Fellowship România. Sufletele mari implicate în fundație fac gesturi mici, care pentru familiile mai puțin norocoase decât noi, pot reprezenta o întreagă comoară.
Pe de altă parte, odată cu venirea primăverii, războiul din Ucraina a adus un nou challenge în fundație. Am participat, alături de colegii și prietenii mei, la pregătirea pachetelor pentru cei din Ucraina. Cot la cot, am umplut cutii cu produse neperisabile, măști, medicamente și alte produse utile ucrainienilor. Am încercat să punem şi frumosul în acest context şi am decorat frumos cutiile cu stickere și le-am închis cu un gând bun.
Tocmai asta face fundația, împarte iubire, bucurie și zâmbete. Ce m-a determinat să mă implic în acest challenge? M-am gândit la efortul pe care părinții mei l-au depus pentru a-și construi o casă, pentru a construi un ambient plăcut în care să cresc și să mă dezvolt, iar apoi am privit la toți acești oameni care, peste noapte, au fost obligați să-și părăsească căminul, putând lua cu ei un bagaj și speranța că viitorul va fi mai bun. Nu voiam decât să ajut şi am reuşit.
De ce am ales să rămân la fundație după terminarea stagiului de practică?!
O conexiune puternică nu mai poate fi întreruptă. S-a format în interiorul meu o legătură cu cei de la Prison Fellowship România, care, pe măsură ce mă implicam în activități alături de ei, creștea tot mai mult, ajungând la finalul stagiului de practică o conexiune pe care nu vreau să o întrerup. Îmi doresc să rămân alături de fundație, să mă implic alături de ei în viitoarele provocări pe care viața ni le va pune în cale. Oamenii cu suflet curat, așa cum sunt membrii fundației, te fac să-ți dorești cu toată inima ta să rămâi alături de ei, iar asta mi s-a întâmplat și mie.
La această fundaţie am învățat să întocmesc trasee, să creez stickere, să lucrez la discursuri, să îmi ies din zona de comfort și să socializez, să cresc, să evoluez; însă, ce e mai important, această fundație mi-a sădit în suflet o grădină plină de zâmbet, de dragoste, mi-a plantat în interior sămânța altruismului, a muncii în folosul altuia, a satisfacției că gestul meu mic a fost o comoară pentru cineva, undeva.
Mai apoi, această grădină cultivată în sufletul meu, fundația a împrejmuit-o cu persoane posesoare ale unor inimi de aur, ale unor suflete frumoase, persoane de la care am avut foarte multe lecții de asimilat. În încheiere, nu pot afirma decât că oricine poate fi lumină. În ceea ce privește fundația, vă învit cu căldură să vă alăturați lor, ca voluntari. O să descoperiți o comunitate de îngeri, ale căror aripi de argint, chiar dacă invizibile, sunt larg deschise pentru a vă învăța și pe voi să împărțiți în zborul vostru -binele.
Nicoară Raluca-Ionela, Facultatea de Litere, Cluj-Napoca
