Poveşti de călătorieJaponia a venit aici, la noi acasă - episodul III

Japonia a venit aici, la noi acasă – episodul III

Cel de-al treilea episod din miniserialul nostru despre Japonia este despre arme și lupte. Onoarea și demnitatea fiind elemente definitorii pentru orice japonez, aceste arme tradiționale nu au putut să lipsească din periplul nostru nipon. Câteva dintre vestitele săbii japoneze numite Katane, provenind din colecții private, au fost expuse chiar în cadrul expoziției Tradiții Nipone. Pentru cei care nu ați avut ocazia să le ascultați povestea, o puteți face acum.

Katana

Ignorând valoarea simbolică putem descrie simplificat o Katana ca o „sabie de samurai”, curbată, ușoară, cu o singură lamă de cca 70 cm, având garda de formă circulară sau pătrată și mânerul suficient de lung pentru a putea fi ținut cu ambele mâini. Acest tip de sabie a apărut în perioada Muromachi (1392–1573) și a fost rezultatul schimbării condițiilor de luptă întrucât prin lama sa așezată în sus permitea samurailor să o scoată din teacă și să taie inamicul înainte ca acesta să aibă o reacție. Treptat a devenit o extensie a samuraiului din perioada feudală a Japoniei și a devenit cunoscută pentru abilitatea ei de tăiere și ascuțimea sa.

Întrucât această armă făcea uneori diferența dintre viață și moarte, tehnologia cu care se realiza s-a perfecționat sub aspect calitativ, utilizând-se un oțel special numit „Tamahagane” și tehnici de forjare, călire și ascuțire care implicau mai mulți artizani specializați iar la final artiști decoratori pentru realizarea ornamentelor de pe lamă, realizarea mânerului sau a tecii. Fabricarea katanei s-a transformat treptat într-o artă sacră .

Săbiile japoneze autentice sunt extrem de rare în zilele noastre, făcând parte din colecții. Uneori se mai comercializează exemplare originale, însă în schimbul unei sume formidabile de bani. Katane moderne sunt făcute în prezent doar de câțiva fierari licențiați care încă practică această îndeletnicire cu metode păstrate nealterate de-a lungul timpului și folosind aceeași tehnologie transmisă din generație în generație.

Pentru europeni, și nu doar pentru cei fascinați de samurai și de tradițiile acestora de luptă, este absolut imposibil ca atunci când privesc o Katana să nu simtă un fior inexplicabil. Poate e de vină luciul rece al lamei tăioase, poate e de vină perfecțiunea simplă a detaliilor sau poate sunt sufletele care o însoțesc… sufletul artizanilor care au făurit-o, sufletul samuraiului care a purtat-o biruitor sau sufletele ridicate la cer sub loviturile sale nimicitoare. Așadar se poate afirma fără tăgadă : Katana s-a născut ca simplă armă dar s-a metamorfozat în simbol .

Sumo

Într-un cerc marcat cu sfori groase, din paie de orez, pe o platformă de lut întărit numită „dohyō”, doi coloși „rikishi” stau față în față, acoperiți sumar cu o centură de mătase (Mawashi), trecută printre picioare și legată cu un nod la spate. Fiecare încearcă să-și facă oponentul să iasă din cerc sau să se prăbușească. Așa se desfășoară de peste 2000 de ani lupta numită SUMO.

Dacă pentru europeni există tendința de a privi luptătorii că pe niște ciudățenii, pentru japonezi aceștia sunt idoli, eroi, adulați atât în ring cât și pe stradă. Un astfel de luptător „yokozuna” poate câștiga zeci de mii de euro lunar prin simpla deținere a acestui rang superior.

Viața de luptător de sumo nu e pentru oricine. Există standarde de înălțime și greutate minimă, tăierea părului sau condusul de automobile sunt interzise, toate activitățile se concentrează pe acel minut din ring și pentru „dansul” hipnotic de încălzire dinaintea luptei, când ridicând câte-un picior sus în aer, îl lasă jos în mod exagerat și fulgerător, mimând zdrobirea dușmanului.

 

Alte povești despre Japonia mai găsiţi AICI, AICI

Texte – Patricia Kudo și Cristina Mihaela Pop, organizatoare ale expoziţiei Tradiţii Nipone la Cluj-Napoca

Foto credit – Cristina Mihaela Pop

 

Mai Multe

More article