Poveşti din ClujPoveşti pentru cei mariIncidente și accidente rutiere

Incidente și accidente rutiere

Am fost cândva frumoși și tineri  …

Am mai povestit eu despre incidente și accidente rutiere în care am avut ocazia prilejului de a fi implicat. Un astfel de incident/accident, banal în esență, l-am avut când eram la prevenire. Primisem o Dacia Logan, nouă și ne bucuram de ea pentru că ne ajuta foarte mult în activitățile de prevenire pe care le desfășuram în întreg județul. Mașina nouă, de câteva luni și într-o dimineață, pornim eu și una dintre colege la drum.

Traseul era de la sediul Centrului de Analiză și Prevenire a Criminalității, centru care actualmente a fost desființat, dar despre asta o să scriu altă dată, așadar de la sediul Centrului, pe Bulevardul Eroilor și în continuare pe Strada Dorobanților  … Ajunși pe strada Dorobanților, undeva în zona fostei Reprezentanțe Dacia, în paralel cu mine circula un autoturism în care se aflau trei tineri. Îi văd că erau atenți la blocurile de locuințe de pe partea stângă dar erau încadrați pe banda lor.  În timp ce îi devansam pe banda mea, în dreapta lor, sesizez cu vederea periferică, că autoturismul respectiv, o ia așa, cătinel, cătinel, spre dreapta, adică exact spre mine. Accelerez brusc în timp ce claxonez în speranța că scap de coliziunea cu el. Nu am avut noroc, m-a acroșat ușor pe aripa stânga și ușa stanga spate. Ușor, dar suficient cât să fie vizibil și cât să fie necesar să anunț eu incidentul, ceea ce, evident am și făcut, sunând la ofițerul de serviciu de la județ, după ce în prealabil am tras pe dreapta și am inventariat pagubele. Nesemnificative dar vizibile. Din „autoturismul vinovat”, autoturism înmatriculat în județul Mureș, coboară cei trei tineri și când realizează, cel de la volan, că suntem polițiști, iar mașina noastră este înmatriculată pe MAI, intră în trepidații. La propriu. Era tânăr și avea permis de conducere de câteva luni.

După ce vorbesc cu cei de la rutieră, cei care trebuiau să „vie” la fața locului să constate „ce și cum”, împreună cu colega mea, începem să face terapie cu tânărul conducător auto care, obsesiv, întreba dacă o să îi fie luat permisul de conducere. În timp ce îl consiliam pe tânăr, un echipaj de poliție rutieră, trece pe lângă noi. Nu or fi fost cei care trebuiau să „vie” la la noi mi-am zis, deși, i-am văzut că erau atenți la numărul imobilelor, dar, evident de pe stânga, în timp ce noi eram pe partea dreaptă a sensului de mers. După nici un minut, mă sună unul dintre colegii de la rutieră și mă întreabă unde suntem. Îi zic, cumva iritat, că tocmai ce trecură de noi și îi aștept cu nerăbdare să dea o tură, roată, să revină. Zis și făcut, ajung după alte ceva minute și după ce se edifică ei cum îi treaba, mă întreabă, ghiciți voi ce? Evident, dacă suflu în fiolă. Răspunsul meu, îl face pe unul dintre ei să meargă la portbagajul autoturismului, autoturism zis și autospecială de poliție, îl deschide și zăbovește ceva în timp ce căuta febril. Mă bufnește râsul, anticipând problema. Nu aveau obiectul cu care să mă testeze. Când a revenit de la portbagajul mașinii, am aflat că nu greșisem cu mult, aveau aparatul, dar nu aveau muștucurile, motiv pentru care, au solicitat în sprijin încă un echipaj. Când a ajuns la fața locului și cel de-al doilea echiaj, tânărul, văzând 5 polițiști de la rutieră, doi de la prevenire, două echipaje de rutieră și mașina mea, a fost la un pas de colaps. Nu înțelegea ce se întâmplă, ce este atât de grav, ce i se va întâmpla. Cu mare greutate l-am liniștit, însă, cu adevărat s-a liniștit abia când a văzut că primește un avertisment și nu îi este suspendat dreptul de a conduce. 

M-am gândit atunci, cum îi poate afecta pe cei din jurul nostru, fiecare gest, fiecare acțiune sau inacțiune a noastră. Aici, faptul că cei din primul echipaj, au lăsat unul pe celălalt verificarea existenței în trusă a muștucurilor pentru aparatul etilotest. Cei drept, cam plecaseră la vânătoare fără muniție.

Mai Multe

More article