Other web storiesHAPPY ajutor al Purtătorului de cuvânt al IPJ Cluj

HAPPY ajutor al Purtătorului de cuvânt al IPJ Cluj

Am fost cândva frumoși și tineri …

Happy e un câine, e câinele lui Roxi și Anton, deși cred că invers ar fi mai corect să spun. Bine, voi nu știți cine sunt Roxi și Anton, dar știu eu și asta este important. Happy ăsta e un câine alintat și răsfățat iar dacă îl luăm pe el ca „ezemplu”, definiția din dicționar, a expresiei „viață de câine” trebuie rescrisă. În fine, Happy a ajuns în familia noastră într-o dimineață friguroasă și ploioasă de octombrie, în zodia scorpionului, atunci când, cumnatul meu, Mitru, Dumnezeu să-L odihnească în pace, l-a găsit pe stradă, rătăcit, ud leoarcă și zgribulit de frig. I s-a făcut milă de el și după ce inițial l-a ocolit cu mașina ca să nu îl lovească, ulterior, s-a întors după el și l-a adus acasă. Era un mic, ghemotoc de blană, cu ochii ca două mărgele, o blană de culoare gălbuie și un mers legănat. Ei bine, de atunci e răsfățat din cale-afară, iar când Anton și Roxi pleacă în concediu îl lasă la noi. Cumva, Happy este al nostru al tuturor, al întregii familii.

Eram purtător de cuvânt al IPJ Cluj și cum vă spuneam, Anton și Roxi au plecat în concediu. Nu putem să îl las închis în apartament, motiv pentru care am decis să îl aduc pe Happy cu mine la birou să-l fac „ajutorul” meu, ajutor de purtător de cuvânt. Happy ăsta, e o jucărie vie, nu e „figurant”, nu latră aiurea și nu deranjează. Dimineața, după ce ajungeam la birou, el se așeza în capul scării și lua în primire pe toți cei care veneau la muncă. Eram noi, purtătorii de cuvânt, doi colegi de la Serviciul Cabinet, colegi cu noi de birou și colegii de la Control Intern. După ce toată lumea ajungea la birou, parcă știa, parcă era conectat la cartela electronică, se ridica și venea în birou unde rând pe rând se așeza la picioarele noastre. Era îndrăgit de toți colegii și el le arăta dragostea și respectul lui.

Cum era vară și caniculă, geamul de la birou era deschis larg. Era pe la prânz, la birou eram eu, Florin și Happy. Eu cufundat în problemele de comunicare, Florin în cele ale lui de la Centrul operațional. Amândoi lucram intens și se auzea sunetul tastelor apăsate poate cu prea multă intensitate. Happy era de câteva zile „angajat cu normă întreagă” dar foarte discret. Discret așa ca cei din serviciile speciale, adică știi că există dar nu știi exact unde sunt că de discreți ce sunt, nu îi vezi, dar ei sunt acolo. Ați înțeles ce am vrut să spun, nu? Era vară, foarte cald și liniște. O liniște oarecum nefirească și din experiența noastră știam că după astfel de liniște ceva se va întâmpla. În acea liniște, aerul parcă plutea în suspensie, geamul era larg deschis și la un moment dat, de afară se aud doi câini care se hârjoneau, iar în momentul următor, Happy, țâșneste de la picioarele lui Florin, lătrănd. Are Happy când latră un „hong” de zici că-i pitbull nu alta. Luat total prin surprindere, Florin, mai să mute biroul când a sărit în sus, atât a fost de șocat. „Vai Traiene, să-l cocosești, până acum am crezut că-i mut. Așa m-am speriat … „. A fost un moment de deconectare maximă, am râs cu lacrimi.

Un alt moment foarte fain alături de Happy, a fost într-o bună zi, când, văzându-mă concentrat la ce lucram, a sărit pe scaunul din dreapta mea și era atât de atent la monitorul calculatorului încât părea că pregătim împreună buletinul de evenimente. Jur, era atât de absorbit de ce făceam, încât parcă și el citea buletinul de evenimente care era afișat pe ecranul monitorului iar la un moment dat, parcă vrând să îmi atragă atenția la ceva anume, mă atenționează, atingându-mă pe antebraț. Am și dovada, Florin a imortalizat momentul, HAPPY ajutor al Purtătorului de cuvânt al IPJ Cluj.
Atașez dovada foto …

Mai Multe

More article