Gumuțasca este singurul argou rural din România, fiind un limbaj inventat de geamgiii care mergeau din satul Mărgău (județul Cluj) spre alte zone ale României, pentru a nu fi înțeleși de ceilalți.
Localnicii din localitatea Mărgău și din satele vecine, străbăteau țara pentru a vinde geamuri, în căruțe cu coviltir sau cu geamurile prinse în rame specifice, pe care le cărau în spate.
Pentru a se putea înțelege între ei și a nu putea fi înțeleși de ceilalți atunci când negociau, mărgăuanii au inventat un limbaj codificat, pe care l-au numit limba „gomoțască” sau „gumuțască”. Argoul îl foloseau pentru a se înțelege între ei dacă să lase din preț sau nu, ori dacă mergeau la o gazdă să înnopteze, își vorbeau, fără ca alții să înțeleagă despre ce discută.
Peregrinările mărgăuanilor prin țară i-au îndepărtat pe mulți dintre ei de ținuturile natale, astfel că o bună parte din comunitate s-a stabilit în București. Tolba cu geamuri și oglinzi pe care o purtau în spate îi făcea pe geamgiii moți, ușor de recunoscut în orașe.
Până prin 2010, meseriașii din Mărgău erau des văzuți și în Cluj, dar după ce geamurile termopan au acaparat piața, venirea lor în oraș s-a rărărit, iar azi pe străzile din cartiere nu mai auzim „Geamuri!… Hai la geamuri!”.
A fost un lucru extraordinar ca la poalele munților Apuseni, oamenii să creeze un limbaj codificat, format din mii de termeni, care să-i ajute în vânzarea geamurilor, dar și în conversații personale menite să-și atragă atenția unul altuia despre o problemă sau despre un om:„Munuc, s-asface spurav! („Fii atent că e om rău!„) / Munuc, s-asface deapsă! („E un om bun!„). „Munuc” se poate traduce drept „Băi!” sau „Fii atent!”
Deoarece meseria de geamgiu nu se mai caută ca-n trecut, și limba va dispărea o dată cu ultimii vorbitori, care sunt deja destul de vârstnici. Există studii făcute de către Institutul de Lingvistică al Academiei Române, menite să conserve în anale singurul argou profesional din România apărut la sat, care are și o mare valoare antropologică.
Câteva cuvinte din graiul gumuțesc: a godi = a fi atent, milăiță = femeie, pițule = bani, tistulaș = polițist, toigă = căruță, diblă = vioară, țolan = cal.
Gumuțasca are o vechime de peste o sută de ani, dar este posibil ca în următoarea sută de ani, limba care se vorbește într-o singură comună din România, să nu mai existe.
Surse info + foto: Descoperă Mărgău – apă, pământ și foc, Unitatea Administrativ – Teritorială Mărgău, 2012, Arhiva Minerva.
- Turnul Croitorilor de-a lungul timpului - 6 sept. 2024
- Căminul de fete „Blanka Teleki” - 26 aug. 2024
- Insula mică din Parcul Central - 1 aug. 2024
