Un subiect care m-a preocupat acum câţiva ani şi care acum mă interesează iar, este cel al fericirii la locul de muncă. Deşi cea mai mare parte din zi ne-o petrecem la serviciu, câţi dintre noi ne punem problema de a fi realmente, fericiţi, acolo ?
Nici psihologii organizaţionali nu au excelat prin studiile despre fericire. Nu numai că au ignorat total acest termen, dar măsuratorile lor au fost fie despre aspectele negative (de exemplu stres sau surmenare) fie au fost prea limitate (de exemplu satisfacţia postului). Aceste modele legate de posturi au exclus multe variabile importante, s-au concentrat pe aspecte mai înguste ale acestui domeniu.
Fericirea este foarte semnificantă pentru noi, la modul personal, şi există o mare preocupare pentru fericirea angajaţilor noştri şi pentru fericirea noastră.
Cât despre importanţa practică, acum există dovezi considerabile că fericirea este implicată într-o serie de comportamente – performanţa în cadrul postului, rata demisiilor, absenteismul, comportamentul persoanelor şi poate chiar creativitatea.
Tipuri de fericire
Este esenţial să gândim în termeni de mai multe dimensiuni ale fericirii. Una din dimensiunile principale se întinde de la „a te simţi rău”, la „a te simţi bine”. Alte dimenisiuni se întind de la depresie la entuziasm şi de la anxietate la confort.
Aceste dimensiuni diferite ale fericirii sunt legate de diferite variabile din aria noastră de interes. De exemplu, cerinţele prea înalte în ceea ce priveşte un post, sunt mai debrabă îndeaproape asociate cu nefericirea de tip anxiogen decât cu nefericirea de tip depresiv; oamenii aflaţi în poziţii superioare sunt mai fericiţi în termenii unei depresii scăzute dar mai puţin fericiţi în termenii unei anxietăţi crescute .
De asemenea, este esenţial să distingem între diferitele preocupări legate de fericire şi între diferitele contexte. Conceptul de „fericire” fără a avea un context, este de notorietate globală, pe când atunci când vorbim de „fericire” încadrată într-un context (de exemplu satisfacţia postului) acoperă numai sentimentele legate de această arie, cum este cea a locului de muncă.
Ce ţine de mediu
În încercarea de a înţelege ce îi face pe oameni fericiţi sau nefericiţi, putem dezvolta modele care sunt fie centrate pe mediu, fie centrate pe persoană.
Desigur, trebuie să surprindem atât mediul cât şi persoana în interacţiune, dar teoriile tind să evidenţieze când pe una, când pe alta.
Dacă vorbeşti cu oamenii despre locurile lor de muncă, este foarte clar că modelele tradiţionale, care sunt în esenţă centrate pe „mediul postului”, exclude multe dintre preocupările persoanelor.
Atunci când vorbim despre mediu şi ce ţine de aceasta, 12 caracteristici trebuie luate în considerare:
- Oportunitatea de a avea control personal, acoperind variabile ca discreţie, latitudinea decizională, participare şi aşa mai departe;
- Oportunitatea de a folosi propiile abilităţi şi de a achiziţiona unele noi;
- Scopuri generate extern, care se referă la cerinţele postului, supra încărcare sau sub-încărcare, identitatea sarcinii, cerinţa de muncă emoţională şi conflictul muncă–casă;
- Varietate în conţinutul postului şi locaţia;
- Claritatea contextului care se referă la claritatea rolului, feed-back-ul în urma îndeplinirii sarcinilor, amiguitate scăzută în ceea ce priveşte viitorul;
- Contactul cu ceilalţi, în termeni atât de cantitate cât şi de calitate (ilustrat în conflict sau suport social);
- Disponibilitatea banilor;
- Securitate fizică- aceasta se manifestă în diferite forme în diferite roluri: în locaţie, în condiţiile de muncă;
- Poziţie socială valorată, în termeni de semnificantă a unei sarcini sau a unui rol;
- Supervizare suportivă;
- Perspectiva unei cariere, din punct de vedere al siguranţei acelui post, al oportunităţii de a avansa;
- Corectitudinea, atât în interiorul organizaţiei cât şi în ceea ce priveşte relaţia organizaţiei cu societatea;
Un post bun are scoruri bune la toate aceste caracteristici. În mod similar, a fi şomer e mai bine decât a avea un post care să aibă scoruri scăzute la aceste caracteristici. Este evident şi de altfel există şi argumente logice, referitoare la faptul că, la niveluri foarte înalte, aceste caractersitici nu sunt dezirabile.
Într-un articol următor vom discuta despre ce ţine de fiecare dintre ei, astfel încât să fim mai fericiţi la locul de muncă.
psiholog Alexandra Gorea
- Mami, tu când mă cerţi, mă mai iubeşti? - 17 iun. 2015
- Prinți, prințese și dragoni în mijlocul Clujului - 2 iun. 2015
- Atunci când obişnuinţa ia locul iubirii - 1 iun. 2015
Comments are closed.