Vestitul echilibrist Stroschneider a fost prezent de multe ori la Cluj, uimind mulțimea cu exerciţiul său de măiestrie, mersul cu bicicleta pe o coardă amplasată, fie între doi stâlpi înalţi de 5 metri, fie între două clădiri.
Scenele cu mare impact emoţional şi căutarea „senzaţiilor tari” par a fi caracteristici cu care publicul primar se „hrăneşte”, fiind preocupat din cele mai vechi timpuri să asiste benevol la scene sau situaţii cel puţin riscante. Spectacolul circului îşi are originea în Roma antică, numele de „circ”, provenind din latină şi însemnănd „cerc” sau „inel”, dar violenţa din arena romană nu are nimic din caracteristicile circului de azi. Romanii au preluat întrecerile cu care de luptă de la greci, dau au extins violenţa abordării în arene din care răsunau strigătele împletite ale mulţimilor exaltate de spectacol, cu cel al urleletelor victimelor umane, al cailor sau altor animale exotice sacrificate pentru „deliciul” publicului. O dată cu prăbuşirea Imperiului Roman, aceste spectacole au dispărut şi ele.
Circul a supravieţuit însă în Europa îmbrăcând alte forme, îmbinând acrobaţia cu prezentarea unor personaje dintre cele mai bizare, pentru a stârni uimirea publicului. Trupele de saltimbanci ambulanţi poposeau în târguri, sate, oraşe sau hanuri, grajduri, dar şi la curţi domneşti unde ofereau spectacole care stârneau senzaţii aprinse. Pentru efortul lor, publicul îi răsplătea cu câte un bănuţ.
Stroschneider, echilibristul neamţ era foarte cunoscut în Cluj, lumea adunându-se să vadă extravaganţa omului care se plimba cu bicicleta pe o sârmă atârnată la câţiva metri de sol. Reprezentaţia lui se desfăşura în zona Pieţei Mihai Viteazul, pe spaţiul unde acum este construit Cinematograful Florin Piersic (Republica). Doi stâlpi erau bine ancoraţi, iar la înălţimea de 5 metri se fixa acel cablu pe care Stroschneider mergea cu bicicleta şi ţinea în mâini cumpăna pentru păstrarea echilibrului.
Una dintre cele mai spectaculoase reprezentaţii a fost cea din anul 1937, când sub privirile înmărmurite ale mulţimii, Stroschneider a pedalat pe coarda întinsă între Teatrul Naţional şi clădirea de vis-à-vis. Exista o plasă de siguranţă şi un perimetru protejat, iar mulţimea se aduna cu fervoare să vadă spectacolul oferit de omul care avea posibilitatea de a controla o bicicletă care se deplasa pe o sârmă amplasată la mare înălţime. Oamenii din echipa echilibristului adunau în pălării sau într-o cutie bănuţii oferiţi de mulţimea entuziasmată.
Până în anii ’50, Stroschneider a uimit cu talentul său oameni maturi şi copii, strânşi în număr mare să vadă acest exerciţiu deosebit de îndrăzneţ. Printre clujeni circula chiar o expresie prin care se exprima uimirea: „Se uită ca la Stroschneider”, astfel că numele echilibristului a rămas în memoria colectivă pentru mult timp.
Asociația Clujul de altă dată
