După un spectaculos apus de soarele care învăluie pampasul bolivian în flăcări portocalii, roșii și mov, o lume magică se naște din liniștea și întunericul nopții.
Ghidul mă ia pe mine și pe amica mea la o plimbare nocturnă cu barca sub clarul lunii boliviene (să nu vă vină idei, omul e decent). O să vâslesc, să nu facem zgomot. Pe fața neagră a apelor care acoperă vastele câmpii mlăștinoase luna se joacă cu razele ei albăstrii. Miarde de stele desenează constelații necunoscute pentru cei care am crescut în emisfera nordică.
Mă întind în barcă și privesc norii pufoși cum își schimbă formele într-un joc metamorfic.
Pâlcurile rare de copaci…umbre sinistre, par monștri zburliți care își întind mâinile noduroase spre cer. Un miros de de vegetație caldă, de mâl, de plante putrede se ridică în aerul răcorit de venirea nopții. Vâslele ies din apă cu clipocit liniștitor, aproape de urechile mele. Cu atâta liniște și frumusețe e imposibil să nu intru într-o relaxare aproape hipnotică.
Ajungem la o cabană slab luminată de lună. Urcăm scarile multe și abupte până la un mic bar lacustru cocoțat pe piloni de lemn, unde niște localnici urmăresc un film de acțiune.
Împreună cu ghidul, ne instalăm comod pe câte un scaun. În uşă apare un bărbat înalt, la vreo cinzeci de ani, cu ochi negri, adânci și nostalgici.
Buenas noches, ne salută cu voce impunătoare de bariton. Cum l-au văzut, localnicii au stins televizorul.
Don Negro! îl salutară cu bucurie și respect. Don Negro e un fel de legendă în pampasul bolivian, este ghidul ghizilor, cel mai bărbat, dar și cel mai experimentat.
Bărbatul ia chitara rezemată de perete si începe să cânte. Aerul umed al nopții se umple de vocea lui aspra și dureros de melancolică. Prin fereastra fără geam, luna se uita la noi, gâdilată de frunzele unui palmier.
Don Negro cânta o melodie romantică, atât de mult m-a impresionat ca îmi venea să plâng.
Luna, lunita cusqueña
no me dejes de alumbrar
voy en busca de mi dueña
yo sé que ella sueña con verme llegar
Don Negro vorbește cu luna: nu te opri să strălucești peste mine, mă duc în căutarea iubitei, eu stiu ca ea visează să ajung la ea.
Iar luna continua să strălucească, parcă mai mândră în timp ce noi ne topim de dor și nostalgie. Înconjurați de mlaștini, anaconde și caimani, oftăm cu toții după iubiri trecute sau îndepărtate.
Sunt bărbat, am trecut prin multe în viață și am voie să fiu foarte romantic, declară el la sfârșitul cântecului.
Alte povești ale Luminiței le găsiți AICI.
Clujeancă entuziastă, ea duce imaginea frumoasă a României oriunde cu ea. De departe, ne aduce poveşti despre oamenii întâlniţi, păţaniile de care a avut parte şi ne arată, într-un mod inedit, locuri pe care am putea ajunge, vreodată, să le vizităm. O găsiti si la lumi.blog.
- Halloween-ul în Brooklyn la casa unui dramaturg de Pulitzer - 31 oct. 2022
- Prietena de pandemie - 22 oct. 2020
- Medicinistul care tratează newyorchezii cu muzică - 22 ian. 2020
