Ştiţi că mie ȋmi place istoria, nu? Mai ales dacă vorbim despre cea antică, ce mi se pare extrem de interesantă. Ȋntotdeauna am fost pasionată de ea şi acesta este motivul principal pentru care fac reconstituire istorică.
Weekend-ul trecut a fost Porolissum Fest – a patra mea participare şi a nu ştiu câta ediţie. Anul acesta, festivalul a fost presărat cu mai multe surprize decât de obicei: pe lângă trupele de reenactment, mâncare antică şi metalurgie, anul acesta la Porolissum am avut ocazia de a cunoaşte şi o colecţie arheologică impresionantă, unică ȋn lume: totul este despre arheologia tehnicilor medicale.
Vorbim despre o colecţie unică ȋn lume, ce cumulează o muncă de ani buni ȋn care s-a cercetat, căutat şi adunat elementele medicine romane antice. Totul vine din bagheta lui Giorgio Franchetti, un italian simpatico ce şi-a dedicat o mare parte din timp pentru strânge toată această colecţie.
Domnul Franchetti mi-a arătat câteva ustensile din trusele medicale romane şi, ce am putut să constat cu uşurinţă, pe lângă faptul că erau foarte inventivi, a fost că multe dintre ustensilele de atunci seamănă cu cele din zilele noastre – atâta doar că cele văzute sus la Moigrad erau varianta mai primitivă.
Aşa am descoperit balanţa, bisturiu, cleşti şi spatule. Dar tot aşa am descoperit şi lucrurile mai aparte pe care le avea medicina romană, cum ar fi ţeava (nu ştiu denumirea oficială, pentru mine aşa arăta) cu care romanii făceau o gaură ȋn cortex – nu adâncă. Aşa am văzut şi modul prin care romanii scoteau săgeţile celor ce erau suficient de ne-norocoşi ȋncât să fie loviţi: aveau un soi de… nu pâlnie, ci mai degrabă un suport care se introducea ȋn rană astfel ȋncât să protejeze trupul atunci când scoteau obiectul ascuţit.
Ştiţi care e partea amuzantă?
Am avut curiozitatea să ȋntreb cât de multă medicină se cunoştea ȋn vremurile alea. Răspunsul primit a fost că romanii erau proşti şi că, la ȋnceput, ȋşi puneau toată ȋncrederea ȋn zei. Medicina elementară pe care au ajuns să o cunoască a venit de la greci, care au traversat Marea Mediterană ca să ajungă la Roma. Şi, la ȋnceput, acestor medici le-a fost foarte greu să le prezinte tehnicile medicale romanilor – bine că au reuşit, nu?
Una peste alta, este ȋntr-adevăr o colecţie impresionantă, pe care eu, cel puţin, nu am avut ocazia să o mai văd până acum pe nicăieri. Şi am bătut eu multe muzee până acum.
Sper să te mai văd, domnule Franchetti, ai fost o ȋncântare!
- Ce faci când nu ştii ce să faci? - 3 iul. 2020
- Hai să-ncingi o horă cu arta, la Muzeul Satului din Cluj - 19 iun. 2020
- Povestea unei altfel de veri - 22 mai 2020
