,,Căci Eu lumină am venit în lume
Pentru ca toți cei care cred în Mine
Să nu trăiască în întuneric.” Ioan 12:46
Ne aflăm în Săptămâna Mare, sau Săptămâna Patimilor lui Hristos. Săptămâna care marchează ultimele zile ale lui Iisus pe pământ, prin urmare, suntem martorii ultimelor învățăminte pe care le primim de la cel care a venit în lume pentru ca noi să Îl vedem și mai apoi să credem.
,,Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât L‑a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară,
ci să aibă viață veșnică.
Căci Dumnezeu nu L‑a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea,
ci ca lumea să fie mântuită prin El.” Ioan 3:16
În Săptămâna Mare, fiecare zi vine cu o însemnătate aparte.
Luni, creștinilor li se vorbește despre Iosif, cel care a fost vândut de către frații săi pe 30 de arginți. Pe lângă preînchipuirea lui Hristos și a celor care urmau să se petreacă, tot în această zi se amintește și de smochinul neroditor, blestemat de către Hristos să se usuce din cauză că nu avea roade. Aceasta din urmă este povața prin care oamenilor li se explică faptul că Dumnezeu, pe lângă iubire, este și pedeapsă, iar oamenii care nu rodesc pe acest pământ, vor fi pedepsiți la judecata de apoi.
Ziua de marți vine cu parabola celor 10 fecioare, parabolă care vestește și explică felul în care oamenii ar trebui să se pregătească pentru cea de a doua venire a lui Hristos. Din cele 10 fecioare, 5 Îl așteptau pe Mântuitor cu candele dar fără ulei, iar celelalte 5, aveau atât candele cât și ulei. Cele 5 candele fără ulei sunt reprezentarea omului care preocupat de propria persoană, uită de ceilalți, în vreme ce candelele cu ulei reprezintă omul evlavios și milostiv. Învățămintea acestei pilde este aceea că, la fel ca și fecioarele care aveau doar candele, omul care în această viață uită să își îngrijească sufletul dar și să se preocupe de aproapele său, va rămâne în afara porților Raiului atunci când va trece la viața de veci.
Miercuri ni se vorbește despre femeia păcătoasă care a spălat cu mir picioarele lui Iisus și le-a șters mai apoi cu părul său, anticipând moartea lui Hristos și făcând de dinainte ceea ce mironosițele aveau să facă mai târziu. Prin aceasta, creștinilor li se prezintă îndreptarea omului păcătos.
În Joia Mare, Iisus le oferă apostolilor ultimele învățăminte. Pentru a le da ultima poruncă, ,,Să vă iubiți unii pe alții așa cum Eu v-am iubit pe voi” el le spală înainte picioarele, oferindu-le lecția smereniei, iar la Cina cea de Taină, Iisus ne oferă întocmai Sfânta Liturghie și Împărtășania. În aceeași zi, după cină, are loc Rugăciunea domnului Hristos în grădina Ghetsimani. Atunci Iisus își arată teama zicând: „Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești!” Evanghelia după Matei, capitolul 26.
În urma rugăciunii, cele pe care le-a vestit Hristos încep să se împlinească, iar Iuda, îl vinde pe Iisus pe 30 de arginți și cu o sărutare, în aceeași grădină, îl dezvăluie în fața celor care au venit să îl aresteze pe cel care i-a fost prieten.
În Vinerea Mare, ziua cea mai neagră din istoria Creștinismului, după ce a fost renegat de cel de-al doilea prieten, trimis la judecată de la Anna la Caiafa și condamnat ulterior la moarte de către popor, în urma umilințelor și a răstignirii între doi tâlhari, după ce I-a fost dat să bea oțet dintr-un burete, Iisus moare pe cruce pentru mântuirea lumii. Astfel, toate cele din Scriptură s-au împlinit și niciunul dintre oasele Lui nu a fost sfărâmat.
În Sâmbăta Mare are loc îngroparea lui Hristos cu trupul și pogorârea Lui la Iad pentru a-i ridica la viața veșnică pe cei adormiți.
Dat fiind faptul că ne apropiem de Duminica Paștelor sau Duminica Învierii, vă invit să reflectăm împreună asupra celor care ni se arată în Săptămâna Mare și a celor care urmează să se petreacă mai apoi.
Paștele este sărbătoarea care ne vorbește despre infinita iubire pe care Dumnezeu o poartă omului. După ce ne-a oferit această lume, Dumnezeu L-a trimis pe propriul său fiu pentru a ne curăța pe noi de păcate și pentru a crede în El.
Din Săptămâna Mare și din Sărbătoarea Paștelor omul învață cele mai frumoase lecții. Lecția iubirii, a adevărului, a smereniei, a prieteniei și a încrederii. Totuși, omului i se arată și slăbiciunea pe care o are, și anume frica. Acest sentiment cu care ne întâlnim adesea cu toții și care de multe ori ne ține pe loc atunci când ne-am dori să facem pași înainte. Ei bine iată, chiar și Hristos atunci când se afla pe pământ în chip de om a simțit frica. Însă El, nu a încetat nicio secundă să creadă. Acesta este un alt exemplu pentru noi, și anume: atunci când crucea pare mai greu de cărat, să nu uităm să avem credință.
În fața morții fiind, cerând cruțare, Iisus a încheiat rugăciunea prin ,,Facă-se voia Ta”, iar credința Sa, L-a dus de-a dreapta Tatălui.
După Sâmbăta Mare urmează Ziua Învierii, Duminica. Învierea lui Hristos este marcată în fiecare biserică la miezul nopții, în primul ceas al zilei de duminică. Atunci, din fața Sfântului Altar, se aud glasurile preoților care îi cheamă pe creștini: ,,Veniți de luați lumină!”.
Lumina iată, Îl simbolizează pe Hristos. Luând lumina, Îl primim pe acesta în suflet și în case.
Așadar, eu vă invit să vă deschideți sufletul spre tot ceea ce aduce mai bun și mai frumos lumina. Să o prețuiți și să o ocrotiți, să o oferiți mai departe prin iubire, credință și prietenie. Duminica Învierii este o zi a bucuriei depline. O zi în care omul trebuie să privească înspre darurile care i-au fost date, printre care întocmai viața și iertarea, pentru că această zi simbolizează biruința lui Hristos asupra morții și promisiunea vieții veșnice.
,,Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm și să ne veselim în ea!” Psalmul 118:24
Vă doresc tuturor Sărbători Fericite și o viață trăită în lumină!
Cu dragoste, Oana.
- O țară mândră, la fel ca inimile ce s-au născut în ea. La Mulți Ani, România! - 1 dec. 2022
- FSPAC salvează o viață. Povestea mișcării FSPACallTogether - 27 nov. 2022
- Laptele magic din judeţul Cluj - 14 sept. 2022
