Weekendul meu a început vineri, după miezul nopţii, când m-am hotărât să caut cazare în Braşov. Am rezervat un studio pe airbnb, am dormit 6 ore şi, fără să mai stau prea mult pe gânduri, am pornit spre execursia cu mine însămi, o excursie a premierelor – singură, într-un tren privat, către o cazare de pe airbnb – 3 dintr-un foc!
În tren, timp de 3 ore, am urmărit nunta regală şi am discutat-o live cu o prietenă, amândouă fiind fascinate de serialul Suits. Am rămas impresionată de simplitatea şi frumuseţea acestui eveniment, de bunul simţ şi empatia de care au dat dovadă Harry şi Meghan. [1]
Ajunsă la Braşov, m-am simţit puţin stingheră în faţa taximetriştilor care deja negociau curse cu străinii… aşa că am pornit la pas.
Linişte şi verde.
Deşi am venit cam de 2 ori pe an la Braşov, mai ales în timpul sezonului de ski, niciodată nu l-am simţit ca acum – perfect pentru a-mi reîncărca bateriile.
Verde. Mult verde.
M-am oprit într-o cafenea cu geamuri mari în care mai intrasem cu câţiva ani în urmă. E fain să refaci anumite trasee – pare a fi ceva familiar, cu un praf de nou din cauza lui ACUM.
Mă simţeam super ciudat să mă aflu singură în cafenea, aşa ca mi-am comandat o irish coffee pentru a mă mai destinde puţin şi am deschis cartea. „Creierul idiot”, căci totul este în mintea noastră. Chiar şi stânjeneala.[2]
„De ce am venit eu aici” se intitula capitolul la care rămăsesem. Chiar… de ce am venit eu aici?
Cred că îmi doresc să călătoresc mai mult, să descopăr, să cunosc, să fiu spontană, iar Braşovul a fost la îndemână. Un loc nou, dar nu chiar nou, perfect pentru un start timid al noii „eu” – da, ştiu că nu este 1 ianuarie, dar am mai mult curaj vara şi cine spune că nu ne putem redescoperi şi la jumătatea lui mai?
Tot gândindu-mă la mine şi la această premieră, de a fi singură acum şi aici, mi-am dat seama că de fapt nu sunt singură.. fiecare dintre obiectele pe care le-am înşirat pe masă înaintea mea erau cadouri sau suveniruri primite de la prietenele mele. [3]
Şi, continuând cu subiectul „Creierului idiot”, am descoperit că memoria pe termen scurt se rezumă la maximum 4 articole. E ca şi cum ai scrie „o listă de cumpărături în spuma unui cappuccino” şi apoi ai sorbi cu nesaţ din el. Nici urmă de listă. [4]
Iar eu deja v-am zis 4 lucruri. Cam atât.
A fost ceva nou pentru mine, dar per ansamblu m-am simţit tare bine! Sunt încântată că am avut curajul să plec şi sper să reuşesc din nou.
Voi ce faceţi atunci când obosiţi?
