Alimentația copiilor și a tinerilor a devenit în prezent un subiect extrem de dezbătut deoarece apar din ce în ce mai multe probleme de sănătate corelate cu acest subiect. Boli cauzate de o dietă necorespunzătoare sunt întâlnite tot mai des la vârste fragede, iar cauza este ceva mai mult decât simplul aliment, un ingredient sau altul despre care se aude că ar fi toxic sau că ar cauza probleme de sănătate
Obiceiurile nesănătoase ale adulților (de exemplu consumul produselor de tip junk-food, mâncatul impulsiv, la ore neregulate sau chiar înfometarea) își au originea încă din copilărie. Un mediu nefavorabil dezvoltării optime poate cauza pe parcursul vieții diferite tulburări de alimentație. Începând din primii ani, copiii imită inclusiv la capitolul mâncare, ceea ce văd la părinți. Apoi, în rândul tinerilor și a adolescenților, perioadă în care deprinderea învățăturilor nu mai are loc prin imitare precum în cazul copiilor, tendința îmbrățișării obiceiurilor nesănătoase pare că ia amploare datorită factorilor sociali. Micul dejun este considerat neimportant, prânzul la școală sau la liceu nu e neaparat cea mai sănătoasă alegere, iar cina este din ce în ce mai puțin luată în familie.
Dar să începem cu începutul. Studiile afirmă că laptele matern este esențial pentru buna dezvoltare a copilului. Are un rol extrem de important în învățarea gestionării foamei pe viitor și înțelegerea stării de sațietate. Mai mult decât atât, prin el i se transmit copilului substanțe esențiale din dieta mamei care îi vor contura apoi preferințele alimentare. Deci, ceea ce îi va plăcea sau nu este în strânsă relație cu ceea ce mama alege să consume încă din această perioadă. Iar ultimele studii de specialitate confirmă importanța și legătura dintre laptele matern și metabolismul fătului, metabolism care va influența apoi într-o anumită măsură funcția de nutriție.
Apoi, la vârstele fragede, copiii nu vor face decât să imite obiceiurile alimentare ale părinților. Copiii sunt „programați” din naștere pentru a-i avea pe părinți ca exemplu. Tot înnăscute sunt și preferințele pentru gustul dulce și sărat – asociate cu instinctul de supraviețuire. Însă problema este că aceste două gusturi sunt întâlnite, cu mare ușurință, în alimentele nu tocmai sănătoase. Cel mai simplu exemplu: este inutil ca părinții să mănânce chipsuri și în același timp să spună copilului că nu sunt bune pentru el, „nu e voie”. Totodată, gustul amar întâlnit de obicei în produsele vegetale, legume, este perceput de organism ca fiind toxic (tot „programat” din naștere). Cu toate acestea, expunerea repetată la cantități foarte mici din acest gust va învăța creierul că nu tot ce e amar trebuie evitat.
Limitarea impusă de părinți în cazul dimensiunii porțiilor de mâncare sau interzicerea unor tipuri de alimente extrem de apreciate în rândul copiilor nu va face deloc bine în perioada adolescenței. Literatura afirmă că aceste restricții dure vor crea o râvnire și mai mare pentru ele, iar în timpul tinereții este mult mai probabil să înceapă să consume în exces tocmai produsele care le-au fost interzise.
Totul începe în familie, iar problemele de alimentație ale copiilor, tinerilor sau chiar a adulților nu fac excepție.
