Ghidându-se după umbra copacilor, se presupune că primul ceas realizat de om a fost un băț înfipt în pământ, care prin umbra sa indica poziția Soarelui și certifica astfel măsurarea momentelor zilei. Au existat și ceasuri cu apă, cu nisip sau cu bețișoare, dar și cadrane solare prevăzute cu o tijă (gnomon) a cărei umbră se aliniază pe suprafața plană indicând orele zilei. Egiptenii au fost cei care au împărțit ziua în 24 de ore, iar acest sistem s-a perpetuat și în Europa.
Cel mai vechi cadran solar din Cluj este din secolul al XV-lea și e amplasat pe peretele sudic exterior al corului Bisericii Abației Benedictine din cartierul Mănăștur, cunoscută drept Calvaria. Acest ceas cu dimensiunea de 70 X 50 cm este totodată și unul dintre cele mai venerabile din Transilvania, iar orele sunt reprezentate cu cifre latine.
În anul 1697 vechiul turn al Bisericii Sf. Mihail a fost mistuit de un incendiu. Reconstruirea sa în stil baroc a atras și înzestrarea acestuia cu un ceas. Finalizat în 1744, turnul adăpostea ceasul care era dotat cu două clopote: unul mai mare care bătea la oră fixă și altul mai mic, ce anunța jumătatea orei.
Noul turn a fost și el avariat profund de cutremurul din 1763, astfel că s-a decis mutarea ceasului în Turnul Porții Mănășturului, una dintre cele mai impozante poți medievale ale Clujului. După 80 de ani, în 1843, sistematizarea și modernizarea orașului a atras demolarea turnului, astfel că ceasul a trebuit să-și găsească o altă gazdă. Atunci s-a decis că micul turn al clădirii Reduta ar fi cel mai potrivit loc pentru acesta.
Manager Asociația Clujul de altădată
- Arta bizantina și contemporană într-un proiect semnat de Florin Olari - 14 nov. 2024
- Biblioteca Academiei, sipetul comorilor de pe strada Kogălniceanu - 14 oct. 2024
- Turnul Croitorilor de-a lungul timpului - 6 sept. 2024
