În perioada comunistă, o pată de capitalism, apărută în anii ‘70 a fost Casa de Comenzi. Această întreprindere avea menirea de a livra la domiciliu produse alimentare.
Inițial, lumea a fost destul de reticentă, preferând modul clasic de a face cumpărături, deoarece femeile doreau să-și aleagă singure produsele alimentare. Era și perioada în care multe gospodine alegeau să cumpere produsele de la piață. Oamenii preferau ouăle, puii, legumele și fructele de la producători, însă cu timpul, produsele din magazine au devenit din ce în ce mai căutate, multe femei intrând pe piața muncii și astfel obiceiurile alimentare au început să se schimbe și ele.
Angajații Casei de Comenzi preluau telefonic comanda, care se livra în ziua sau zilele următoare, în funcție de alegerea clientului. Comenzile se distribuiau cu o motocicletă furgonetă, iar livratorul aducea nota de comandă și alimentele la domiciliu, unde încasa prețul acestora.
Tot pentru a veni în sprijinul familiilor, în aceeași perioadă s-au înființat magazinele Gospodina, cu semipreparate. De aici se putea cumpăra salată de boeuf, salată a la russe, cârnați csabai fierți, ori sarmale care acasă trebuiau doar puse la fiert și multe alte produse printre care și un anumit tip de prăjituri, diferit de cel de cofetărie.
În anii ‘80, o dată cu criza economică, la Casa de Comenzi se distribuia numai lapte pentru familiile cu copii mici, restul produselor fiind inexistente pentru a putea fi solicitate, iar telefonul suna mereu ocupat.
A fost perioada în care au apărut cele mai multe bancuri legate de această instituție. Inutilitatea solicitării, zădărnicia și umilința la care era supusă populația au creat în mentalul colectiv glume care hrăneau moralul scăzut.:
„ – Bună ziua, aveți cumva salam?
- Da, dar nu se dă decât dacă luați și cașcaval.
- Sigur.
- Cașcavalul nu se vinde numai dacă luați și ciocolată.
- Sigur, iau și ciocolată….
- …..
- ….
- Vinul nu se vinde numai dacă luați și mentosan.
- Bine, iau și mentosan.
- Ne pare rău, dar mentosan nu avem.”
„- Bună ziua. Camera de Comenzi?
- Da.
- Aveți cap de porc?
- Da.
- Limbă de vacă?
- Da.
- Înseamnă că arătați groaznic.”
Început ca un proiect de modernizare a orașelor, Casele de Comenzi au sfârșit la fel ca toată economia comunistă, în derizoriu, lipsurile și sărăcia alimentând doar hazul de moment al celor care socializau la cozile formate la alimente.
Sursă foto: Studioul Cinematografic „Sahia Film”
Nu este adevărat,familia mea a putut comanda până la revoluție, salam de vară 6-8 rude la comandă, ciocolata chinezească,conserve de carne , brânzeturi, dar ce se baga in plus fără voia noastră era 3-4 compoturi de căpșuni!!! Acum depinde și cine suna la comandă!!! Noi aveam alt nr de telefon decât cel din cartea de telefoane