Rurrenabaque, alintat Rurre de localnici, are două străzi principale, din care doar una este asfaltată. Din cei 8.000 de locuitori, probabil jumătate sunt ghizi turistici, iar ceilalți oferă diverse servicii, toate legate de turism – cazare, restaurante şi baruri, haine de junglă, obiecte artizanale.
Ca să nu ajung ca Yossi Ghinzberg, am considerat că era mai bine să cunosc jungla boliviană într-un cadru mai organizat, adică cu ajutorul unui ghid. Astfel, eu si tovarăşa de călătorie am decis să petrecem două zile în localitate, să colindăm pe la toate agenţiile de turism şi să ne alegem serviciile pe care le doream. Ideea noastră era să mergem câteva zile într-o comunitate indigenă în Madidi, nu ceream ceva prea complicat, sau cel puţin aşa credeam noi.
Rurrenabaque numără 24 de agenţii de turism si 30,000-40,000 de turişti pe an. Mapajo, Madidi, Anaconda, Fluvial, Inca, Aguilar, Bala, Mashaquipe, Flecha, Jaguar – am fost pe la fiecare în parte, la unele chiar şi de două sau trei ori. Operatorii turistici au gheretele aliniate pe cele două străzi principale şi oferă broșuri, hărți, poze din călătoriile trecute cu turişti extaziaţi, cabane în junglă. Serviciile oferite sunt însă cam la fel.
După două zile de colindat şi negociat cu toate agenţiile, nici vorbă să găsim ce ne doream. Eram exasperate. Toate agenţiile ne ofereau tururi de 10 zile în junglă, nişte excusii de aventură extremă de care, sincer vorbind, nu prea aveam chef : şapte zile de mers pe jos prin junglă până la râul Tuichi, unde urma să ne facem o plută cu care să navigăm înapoi în Rurrenabaque încă vreo trei zile. Nu mă dusesem acolo să construiesc plute prin junglă. Nu întelegeam de ce oferta se limita doar la tururi extreme… până când, după o mică anchetă şi discuţii cu turişti şi localnici la Mosquito Bar am aflat cauza. Vinovatul era Yossi Ginzberg! Majoritatea turiştilor din Rurre erau tineri israelieni, care îşi luau un an sabatic după cei trei ani obligatorii de serviciu militar. Tineri, neliniştiţi şi cu educatia militară încă în cap, toţi inspiraţi de Jungle a compatriotului lor, ei soseau în Rurre cu scopul de a reface aventura lui Yossi, în condiţii ceva mai prietenoase. Mulţumim, Yossi.
Am târguit, într-un final, un tur încropit special pentru noi, cu 20$ pe zi. Când ne-am întors dupamasa să plătim excursia, preţul crescuse la 35$ pe zi. Cică am înţeles noi gresit, amigas, ne zice agenta. Păi stai aşa, amiga, când ai buget limitat nu înţelegi cu eroare de 15$ pe zi.
Iar am negociat. Agenta a scăzut preţul la 30$, aşa, pentru noi, că avea suflet bun. Am bătut palma la 25$.
Ca să ne calmăm şi să serbăm reuşita, ne-am încheiat ziua la Moskito Bar cu un shot de Repelente Urgente (tequila, soda, lime).
Poveştile Luminiței Cuna le găsiți AICI.
Clujeancă entuziastă, ea duce imaginea frumoasă a României oriunde cu ea. De departe, ne aduce poveşti despre oamenii întâlniţi, păţaniile de care a avut parte şi ne arată, într-un mod inedit, locuri pe care am putea ajunge, vreodată, să le vizităm. O găsiti si la lumi.blog.
- Halloween-ul în Brooklyn la casa unui dramaturg de Pulitzer - 31 oct. 2022
- Prietena de pandemie - 22 oct. 2020
- Medicinistul care tratează newyorchezii cu muzică - 22 ian. 2020
