„Cafeneaua este parlamentul poporului” spunea Balzac amintind despre rolul social al localurilor. Dezbateri politice, probleme existențiale, pasiuni incendiare sau taclale obișnuite, toate sunt mult mai savuroase în spațiul primitor al cafenelelor.
Centrul Clujului a fost animat de lumea boemă care căuta nu doar o desfătare a simțurilor, ci și o bucurie intelectuală de a dezbate și împărtăși idei.
Cafeneaua a fost locul care a reușit să transforme încă de la început omul de rând în filosof, comentator sportiv sau analist politic.
Citirea presei și examinarea chestiunilor zilei se făceau cu mare aplomb în fața unei cești de cafea și a unor interlocutori capabili să susțină idei sau să critice noile decizii ale conducătorilor. Cafenelele Tovoli, Europa și Metropol atrăgeau oamenii de cultură ai vremii, fiind considerate cele mai propice locuri pentru discuții elevate și problematici efervescente.
Lumea cafenelelor nu era însă numai o lume a criticilor avizați, adunați aici pentru că era de bon-ton să se afișeze în spațiul public, ci și a oamenilor obișnuiți ori a studenților care dezbăteau la fel de pasional probleme mici sau mari, dar este dovedit că punerea în comun a mai multor informații și puncte de vedere care pornesc de la o idee au dus de cele mai multe ori la soluționarea problemei, dar mai cu seamă la o stare de bine.
Cafeneaua New-York atrăgea pe lângă elita clujeană și numeroșii turiști care se cazau în hotelul care adăpostea acest local. Oaspeții salonului albastru se bucurau de un cadru deosebit și luxos, cu o servire ireproșabilă, cafeaua cu rom sau coniac, ori vestita cafea turcească îmbiind lumea la discuții interminabile, în timp ce pipele și țigările de foi întregeau atmosfera boemă.
Omul ca ființă socială a adoptat cafeneaua ca mediu ideal pentru a se întâlni cu semenii săi și se spune că marile probleme ale lumii se pun de fapt la cale în astfel de întâlniri conviviale.
