Biserica și mănăstirea fraților minoriți (ordin monastic franciscan) de pe Bulevardul Eroilor a fost construită între 1778-1779, după ce consiliul orășenesc le-a permis călugărilor în 1765 să se stabilescă în interiorul zidurilor cetății, după ce la reforma religioasă autoritățile îi alungaseră pe minoriți din oraș.

Proiectul inițial s-a dovedit deficitar, turnul prăbușindu-se la puțin timp de la ridicarea construcției, omorând un om și afectând și nava bisericii. Împărăteasa Maria Tereza a fost cea care a sprijinit financiar reluarea lucrărilor cu suma de 7.000 de florini, iar Johann Blaumann, arhitectul-șef al Sibiului, constructorul care a condus lucrările și la palatul Bánffy a fost însărcinat să proiecteze noul turn. Înălțimea acestuia este de 26 metri, biserica având 44 metri lungime și 15 metri lățime. La finalizarea construcției, biserica a fost înzestrată și cu mobilier nou.

Cronograma latină de pe fațada bisericii amintește de donația Mariei Tereza: „IsthaeC tUrrls erat trlstl prostrata rUina / restltUlt CLeMente / aUgUsta Theresla Dono. 1782″ (Acest turn a fost căzut într-o tristă ruină, însă a fost refăcut prin darul mărinimos al augustei Tereza).

Pe fațada clădirii fostei mănăstiri apare blazonul unit al familiei Haller și al minoriților, familia Haller fiind cea care a sprijinit intens activitatea minoriților din Cluj. Fosta mănăstire este un edificiu în formă de L, cu etaj, parterul clădirii păstrând câteva elemente ale casei Henter (proprietatea inițială achiziționată de minoriți) printre care și frumoasa cornișă a portalului renascentist, aflat în încăperea dinspre stradă a mănăstirii.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, biserica era frecventată de ofițerii gărzii imperiale, dar și de fete și tinere femei, astfel că slujba de duminică oficiată aici era cunoscută drept „slujba frumoaselor”.

Biserica a fost decorată de pictorul Ferenc Lohr în 1908, în aceeași perioadă fiind realizate și vitraliile. Se mai păstrează și azi din mobilierul original al bisericii, altarul principal, amvonul pentagonal și coronamentul amvonului decorate în stil empire.

Papa Pius XI a donat biserica și toate bunurile sale greco-catolicilor în anul 1924. Frații minoriți s-au opus acestei decizii baricadându-se în interior. După preluarea de către greco-catolici, s-au adăugat iconostasul și jilțul. Odată cu mutarea sediului episcopal greco-catolic de la Gherla la Cluj (1930), biserica a fost ridicată la rangul de catedrală.

În 1948, Biserica Greco-Catolică a fost desființată, iar bunurile acesteia au trecut în proprietatea Bisericii Ortodoxe. În anii ‘60 s-a intervenit asupra picturilor originale prin repictare parțială în tempera, dar neglijența din acea perioadă dus la afumarea excesivă a frescelor, astfel că azi abia se mai disting. După 1990 s-a pornit un amplu proces de revendicare ce a durat opt ani. Din 1998, Biserica Greco-Catolică a reintrat în proprietatea catedralei, astfel că fosta biserică a minoriților este azi Catedrala Greco-Catolică „Schimbarea la Față”.