Cu o vechime de cel puțin 5 milenii, săpunul este produsul al cărui consum indică în zilele noastre nivelul de civilizație al unei țări.
Primele dovezi despre utilizarea săpunului vin din Babilonia, din anul 2.800 î.e.n. și era fabricat din grăsimi animale sau vegetale, combinate cu cenușă. Utilizat pentru spălarea țesăturilor, săpunul s-a diversificat de-a lungul timpului și au existat chiar și monopoluri pe producția acestuia. În Evul Mediu existau bresle ale săpunarilor, iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea, procedeul de fabricare al săpunului a fost simplificat de descoperirea chimistului francez Nicolas Leblanc care a reușit să producă sodă (carbonat de sodiu) din sare obișnuită. Din acel moment, fabricarea săpunului a devenit mult mai accesibilă. Dacă inițial era un produs destinat curățării rufelor, săpunul este azi cel mai utilizat produs pentru igiena corporală.
După anul 1980, a început în România penuria, de la alimente la combustibil, astfel că indiferent ce căutau, oamenii se loveau de aceleași rafturi goale. Produsele de igienă, chiar și cele mai importante așa cum erau hârtia igienică, vata sau săpunul lipseau, astfel că de multe ori, oferirea drept cadou a unui săpun era o alegere bună.
„Oana” era unul dintre cele mai căutate săpunuri și era produs la Fabrica Stela din București. Gama avea mai multe arome și exista o serie destinată exportului, cu miros mai pronunțat, textură fină și ambalaj de calitate.
Cel mai detestat săpun, personaj celebru al glumelor din perioada comunistă, era „Cheia”. Săpunul fusese produs inițial la Fabrica de Stearină și Săpunărie Apollo din Galați încă din anul 1886 și dacă inițial a fost un produs de înaltă clasă destinat atât consumului intern cât și pieței occidentale, după naționalizarea din perioada comunistă, calitatea produselor a scăzut dramatic, astfel că vechiul săpun de lux a devenit ținta ironiilor și a disprețului popular: „Vreți să cuceriți femeia? Folosiți săpunul Cheia!”. Nu putea fi vorba de vreun răsfăț olfactiv, acesta avea un miros neplăcut, de aceea toată lumea îl utiliza pe post de săpun de rufe.
„Egreta”, „Catifelin”, „Perla”, „Darclée”, „Stela”, „Raluca” sau „Palmier” erau săpunurile la care populația avea acces, existând posibilitatea de a alege din puține sortimente, astfel că deși se încercase urbanizarea unui număr mare de cetățeni proveniți din zonele rurale, obiceiurile legate de igienă s-au implementat dificil, iar în anii ‘80 lipsa produselor specifice a îngreunat și mai mult formarea unor deprinderi de igienă personală, fapt pe care îl resimțim și azi când suntem pe ultimele locuri la consumul de săpun între statele din Uniunea Europeană.
#ClujulDeAltadata
Surse info + foto: Cercelescu, Monica (coord.), Mărci românești de succes, Trustul de Presă INTACT, 2006 / Chiș, Ancuța-Lăcrimioara, Nicio masă fără pește! Reclame din vremea regimului comunist, în Magazin Istoric, octombrie 2016 / Almanah Auto 1979 / Almanah Auto 1981.
- Gardianul Carpaților - 16 apr. 2024
- Inscripțiile în piatră de pe Turnul Croitorilor - 29 feb. 2024
- Meryl Streep în rolul unei clujence - 15 feb. 2024
