Am fost cândva frumoși și tineri …
Ca polițiști, sectoriști sau de proximitate, aveam tot felul de sarcini de îndeplinit. Sarcini administrative, ca de „ezemplu” să înmânăm oamenilor din parohie cărțile de alegător. Cărțile de alegător sunt chestiile alea care trebuiau tipărite odată cu cartea de identitate și pe care se presupune că fiecare cetățean cu drept de vot ar fi trebuit să le prezinte la vot, atunci când mergea el să voteze după cum îl mâna pe el, propria lui conștiință, influențată de partide și candidații de pe liste, cu mici, bere, găleți (absolut întâmplător în culoarea partidului), pixuri, desfăcătoare de bere sau astfel de alte chestii din astea de campanie electorală.
După cum spuneam, din când în când, prin grija celor de la evidența populației, primeam teancuri întregi de cărți de alegător, tabele cu listele aferente și trebuia să purcedem cu ele în brațe, ca „nește” adevărați factori poștali pentru a le înmâna în mod direct, propriu și personal pe bază de semnătură, nu așa că le dădeam pur și simplu, nu, semnai în tabel, primeai cartea de alegător și o țineai acasă până trebuia să o predai la eliberarea unei noi cărți de identitate. Dacă nu o mai aveai, începea „circusul” … mă rog, altă prostie, altă discuție, bine că s-a renunțat la ele, însă povestea noastră era din alte timpuri, adică din acele timpuri când polițiștii trebuiau să predea titularului cartea de alegător.
Revenind la oile noastre, cu ar veni vorba, adică la distribuirea cărților de alegător, pretenul și colegul meu, Nicu, ajunge cu cărțile de alegător undeva în zona străzilor aflate în jurul Pieței Mihai Viteazul, zonă cu multe case, pitorească de altfel. Ajunge el la o adresă și vede pe poartă, amplasat un anunț, pus regulamentar de altfel, „Atenție! Câine rău!”. Nu știu dacă era și în ungurește scris, că asta ar fi fost o problemă să nu pui anunț și pe ungurește că în ogradă este un „harapós kutya” și unii cu mintea mai „înferbântată” ar putea spune că asta este discriminare, dar era un anunț că avem de-a face cu un câine harapós, no că am împăcat și capra și varza.
Nicu, privește el cu atenție prin poartă și vede că anunțul era pe bune, în curte, legat cu un lanț se afla un frumos „ezemplar” de pitbull, care stătea el plictisit, cu capul pe labele din față. Nicu, având câine acasă, și ce exemplar frumos de ciobănesc german avea atunci, studiază din priviri lungimea lanțului și apreciază că în situația în care câinele s-ar repezi spre el, dacă el merge pe lângă casă, nu are cum să îl ajungă. Când ne-a povestit asta, l-am văzut pe Nicu în postura lui Tom, motanul din Tom și Jerry, când a verificat lungimea sforii cu care era legat bulldogul și apoi îl provoca pe câine … Așadar, lungimea lanțului fiind apreciată, grosimea lanțului oferea siguranță, Nicu deschide poarta de acces în curte și pășește sigur pe el. În momentul în care s-a deschis poarta, câinele s-a activat automat, a ridicat privirea și nefiind câtuși de puțin impresionat de uniforma de polițist a lui Nicu, țâșnește ca din blokstart către Nicu.
„Băi, eram atent la el, dar sigur că lanțul îl va opri. Așteptam ca lanțul să se întindă și să îi oprească alergarea. Exact cum am apreciat, lanțul se întinde la maxim, cu vreun metru înainte de a ajunge câinele la mine, doar că, odată întins, aud un plesnet ca de sârmă întinsă peste limita de rezistență, ca atunci când se rupe o coardă de chitară, un sunet a cărui intensitate avea să mă urmărească foarte mult timp. Evident, lanțul uzat, intins la maxim cedase iar între mine și pitbull nu mai era nici un obstacol. Și nici nu era nimeni acasă. Noroc că nu a sărit pe mine, s-a apropiat lătrând ca turbat în timp ce eu, încet, mă retrăgeam, ușor, pas cu pas, către poartă și de acolo, tot cu spatele, am ieșit din curte în stradă, dar cum să închid poarta? Asta, poarta, avea un zăvor pe interior, trebuia să bagi mâna printr-o fantă, să poți închide, dar dincolo era pitbull-ul, „turbat”, iar mâna îmi mai trebuia. Cum să închid? În acel moment, îmi vine idea de ai distrage câinelui atenția și îi ofer pe sub poartă, vârful pantofului de serviciu. Câinele se repede să latre la „păpuc” iar eu reușesc să închid poarta, pastrându-mi mâna intactă. Cartea de alegător a fost returnată la evidența populației” la adresa respectivă, nu mai locuia persona în cauză.”
De foarte multe ori, polițiștii ajung în situații ciudate, dificile, greu de anticipat. Mergi la o intervenție care pare banală din informațiile primare primite. Cei vechi știu că niciodată nu poți fi sigur ce este la o intervenție, ce te așteptă acolo cu adevărat sau cum pot evolua sau degenera lucrurile și de aceea trebuie să te aștepți mereu la ce este mai greu, mai rău, iar astfel nu vei fi surprins negativ și vei putea controla situația.
- Poveste de când armata „era armată” - 10 apr. 2024
- Șeful a decis: fără uniformă - 19 ian. 2024
- Incidente și accidente rutiere - 23 aug. 2023
