Aripioare de … bivol

E iarnă. E frig. Străzile New Yorkului sunt bătute de un vânt rece și umed, care îți pătrunde până la oase. Nu am chef să merg direct acasă și intru într-un mic local recent descoperit. Aici o duzină de alți newyorchezi se încălzesc și socializează.

Răsfoiesc meniul, mi-e puțin foame… ah! Aripioare! Buffalo wings!

Țin minte prima dată când am mâncat aripioare, eram în anul întâi și am mers împreună cu o prietenă la un Diner, cum se numesc micile restaurante din nord-estul Statelor. Ca acum, m-am uitat și atunci pe meniu. Buffalo wings. Buffalo wings?! Aripi de bivol?! Sună ciudat și trebuie să încerc. O americancă blondă mi-a adus coșulețul împletit, din el a răzbit un miros fript, cald și acrișor. Pe șervețelul alb care îmbrăca coșulețul trona o moviliță de aripioare de pui acoperite într-un sos roșu. Printre aburii care ieșeau din carnea prăjită, am văzut și mănunchiul de bețigașe colorate de morcovi și celery (apium). Și o porție mică de sos de brânză cu mucegai (blue cheese)-am încercat să găsesc o traducere bună dar nu am găsit.

Aripioarele erau de pui nu de bivol. Buffalo nu era numele animalului ci a orașului Buffalo din statul New York. Aripioarele astea au fost inventate în Anchor Bar, în 1964 de Teressa Belissimo. Și povestea lor se aseamănă cu povestea mititeilor noștri, o poveste despre nevoia de a inventa rapid ceva. Fiul Teressei și-a anunțat sosirea, nefiind pregătită, Teressa a luat aripioarele de pui pe care le pregătise pentru supa de a doua zi. Le-a fript rapid, și le-a tăvălit într-un sos făcut din piper cayenne, usturoi, unt, oțet. Și așa s-a născut unul din cele mai populare aperitive servite la petreceri și baruri în State.

Și acum, acasă, scriind aceste rânduri, salivez la gândul aripioarelor. Cred că mă duc la barul din vecini și comand o porție.

 

Alte poveşti de-ale Luminiței Cuna le găsiți AICI.

Ultimele postari ale lui Luminita Cuna (vezi toate)

Mai Multe

More article