Vara… doar gândindu-mă la acest cuvânt simt cum colțul drept al gurii mi se ridică, iar ochii încep să-mi strălucească. Pentru mine, vara este anotimpul amintirilor frumoase, veșnice și calde.
În anul 2015, mai exact pe 29 Iulie, am pornit într-una dintre cele mai memorabile experiențe din viața mea. În jurul orei 13, mă urc împreună cu cea mai bună prietenă a mea, Iulia, în trenul care urmă să ne ducă în „Capitala Tineretului”. Ne așezăm la locurile noastre și așteptăm cu nerăbdare plecarea trenului. Cu cât ne apropiam de destinația noastră, cu atât bătăile inimii mele începeau să danseze mai repede.
Odată ce am ajuns în gară, i-am aruncat o privire Iuliei, iar apoi, printre micile țipete de fericire, un râs isteric ne-a bufnit pe amândouă.
După multe pregătiri intense pe fundalul melodiei lui David Guetta „What I Did For Love”, pornim către cel mai așteptat festival al anului, Untold. Așteptând la o coadă ce părea interminabilă, reușim să trecem de porțile de la intrare, sau mai bine spus, porțile Raiului. Un sentiment puternic pune stăpânire asupra corpului meu și încep involuntar să țopăi de fericire. Privesc în jur și încep să mă întreb dacă acest loc este cu adevărat real. Simt cum emoțiile mă copleșesc și cum o lacrimă de fericire îmi curge încet pe obraz. Mă uit la Iulia și o iau în brațe spunându-i că nu îmi vine să cred că am ajuns aici. Începem să vizităm atracțiile, adică sute de boutique-uri cu haine și mâncare, zone de relaxare, cabine de poze și multe altele. Fără să ne dăm seama, timpul se scurge repede, ba chiar prea repede, iar artistul nostru preferat tocmai urma să își înceapă spectacolul. Fugim printre miile de persoane ce se îndreptau către stadion și cu chiu și vai ajungem în mijlocul unei adunături de oameni, toți cu zâmbetul pe buze și cu câte o mână ridicată în aer.
Începem să dansăm, să țopăim și să fredonăm melodiile lui Avicii. Deodată, simt o picătură rece pe obraz, urmată de alte două picături. Privesc în sus și printre toate luminiile ce acopereau publicul ca o pătură, văd cum ploaia își face apariția. Oamenii încep să fugă către locuri cât mai ferite de ploaie, dar eu rămân hotărâtă pe poziția mea, îmi închid ochii și mă las dusă de văl. Picăturile de apă îmi lovesc ușor fața și simt cum hainele încep să mi se lipească de piele. Deschid ochii și privesc unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea. Avicii, chiar în fața mea, pe scenă, mixând melodia mea preferată „Addicted to you”, o mulțime de oameni ce se țin de mână și dansează în ploaie, înconjurați de un spectacol impresionant de lumini și artificii. Chiar atunci, am simțit cum nimic din această lume nu mă poate întrista. Zâmbetul mult prea larg deja îmi rănea mușchii feței, dar bucuria interioară m-a ajutat să uit de orice durere. Mă simțeam împlinită, iubită și speram că acest moment să nu se mai termine vreodată.
Următoarele zile au trecut la fel de repede, dar au fost la fel de minunate. Am râs, am plâns, am dansat, am cântat și am simțit emoții pe care nu credeam că un simplu festival mi le poate oferi în doar patru zile. Luând parte la acest festival, inevitabil ne-am făcut prieteni noi, de diferite vârste și naționalități. Am învățat că nu contează cine ești sau de unde ești. Tot ce contează este pasiunea comună pentru muzică, iar prin asta, pot spune cu adevărat că muzica aduce oamenii împreună.
Mulțumesc, Untold, pentru o asemenea experiență de neuitat. Fii sigur că mă voi întoarce și la anul!
Lavinia Elkadi
