Încă de la începutul activității mele în poliție, am observat un lucru care m-a intrigat și nemulțumit totodată. Am observat un comportament, care mie unul, nu mi-a plăcut niciodată. Am și discutat cu câțiva dintre colegii de la rutieră despre asta, însă, ei au negat că ar fi așa. Despre ce comportament vorbesc? Despre acela de a îi „vâna” pe conducătorii auto aflați în tranzit și care, evident, sunt mai „predispuși” să încalce regulile de circulație, să greșească, și, nu neapărat pentru că au intenția asta, ci, pur și simplu pentru că nu cunosc foarte bine străzile, modificarea sensurilor, au tendința de a se grăbi, șamd. Știu, conducătorii auto trebuie să circule respectând indicatoarele și marcajele rutiere, însă, cei aflați în tranzit greșesc mai ușor încadrarea pe benzile de circulație, se mișcă mai greu, semnalizează mai târziu sau nu semnalizează schimbarea direcției, întârzie traficul în orientarea după anumite repere, etc. Evident vorbesc despre o perioadă în care, nu exista GPS la purtător, dar, chiar cu GPS-ul ăsta tot apar sincope.
Am pățit asta, cu „vânatul” pe propria piele în câteva rânduri și dacă ar fi să enumăr câteva județe, aș spune Mureș, Brașov, Vâlcea, Sibiu, asta doar așa la prima strigare. Repet, nu vorbesc aici despre încălcarea flagrantă, cu tupeu, cu rea intenție, cu nesimțire, a regulilor de circulație. Nu, nu aș face așa ceva după 25 de ani de poliție, din care peste 11, la structura de prevenire, unde, am avut campanii și proiecte nenumărate pentru a sensibiliza conducătorii auto, și nu numai, cu privire la riscurile și urmările, încălcării normelor rutiere.
Într-un an, mergem în concediu și ajunsesem în Sighișoara. Prind roșu la semafor, încadrat corect pentru mers înainte, pe prima bandă, având în față un echipaj de poliție. Se face verde, pornim, el, echipajul pornește și circula în regim de patrulare, rulez în spatele lui câteva sute de metri, până cei de pe banda doi trec cu toții, semnalizez, mă asigur, schimb banda de circulație și devansez echipajul. Nu trec bine de el, câțiva metri, 15, 20, habar nu am, când, concomitent cu revenirea pe banda 1, văd în oglindă că pomenesc sistemele de iluminare de pe autospecială. Am intuit de ce și am semnalizat dreapta, oprind după câțiva metri. Am așteptat în mașină, echipajul a oprit regulamentar în spatele meu, cu luminile rampei în funcțiune iar colegul de la volan, a venit la mine. Recunosc, eram un pic inflamat deja, bănuind de ce m-a oprit tocmai pe mine, dintre toți cei care îl devansaseră. Am așteptat, am coborât între timp geamul de la portieră și colegul s-a apropiat, s-a prezentat regulamentar, nu am avut ce să reproșez din acest punct de vedere, dar, mă întreabă, cumva pe un ton condescendent: „Dacă eu circul cu 50 de km pe oră și dumneavoastră mă depășiți, cu ce viteză ați circulat?”
Tonul întrebării, faptul că a decis că, doar mașina cu numerele de Cluj, a depășit viteza regulamentară în localitate m-au iritat și mai mult. Am răspuns, uitându-mă în ochii lui: „Cu 53 de km pe oră.” A avut un moment de uluială, mirat poate de „tupeul” meu dar am continuat:”Dumneavoastră circulați în regim de patrulare, eu sunt în concediu, am trecut de pe o bandă pe alta tocmai pentru că înțeleg de ce circulați în regim de patrulare.” S-a uitat la mine dar a decis să nu lase lucrurile așa și a continuat discuția, reproșându-mi că dacă depășesc așa mașina de poliție, nu este în regulă, sau nu am văzut că este mașină de poliție?”
Ei bine, dacă am văzut că nu s-a prins în totalitate, la exprimarea mea, privind regimul de patrulare, am fost mai direct și i-am răspuns că am văzut autospeciala care circula înregim de patrulare, dar eu fiind în concediu trebuie să ajung undeva. Mai mult decât atât, sunt obișnuit cu autospecialele de poliție și nu tresar la vederea lor.”
În acel moment a decis să nu mai continuie discuția, dar, totuși m-a întrebat unde lucrez. I-am răspuns, evident, moment în care mi-a urat concediu plăcut.
Astfel de lucruri nu ar trebui să fie prezente în comportamentul polițiștilor de la rutieră sau ordine publică. Ei ar trebui să fie, în fapt, mult mai aproape de cei aflați în tranzit, să îi ajute și să îi sprijine. Să ajuți pentru că poți, pentru că stă în puterea ta să o faci, este un lucru care îți poate oferi satisfacții deosebite, pentru că în fond, asta este misiunea noastră de bază, să ajutăm, să fim aproape, să fim acolo când cei care au nevoie de noi, ne solicită. Și dacă ei nu o fac, din teamă, din dorința de a nu ne deranja, să știm cum să ne oferim ajutorul. Tuturor polițiștilor și jandarmilor aflați la datorie, oriunde s-ar afla, le doresc misiuni îndeplinite în siguranță.
- Poliția Română la 203 ani - 25 mart. 2025
- Poveste de când armata „era armată” - 10 apr. 2024
- Șeful a decis: fără uniformă - 19 ian. 2024
