Am fost acasă la Zorba

Nu cred că există om care să nu ştie nimic despre Zorba.
Fie că ai citit romanul lui Nikos Kazantzakis, fie ai văzut filmul lui Michael Cacoyannis sau ai ascultat capodopera muzicală a lui Mikis Theodorakis, ai pătruns cu siguranţă în spiritul Zorba, „Zorba Grecul”.

Ei bine, eu am fost „acasă” la Zorba în vara aceasta, acasă la el în Creta.

Despre Grecia se pot spune multe, dar Grecia întreagă trebuie trăită pe cont propriu, nu povestită. Indiferent că vizitezi Grecia continentală sau cea insulară, spiritul Zorba îl găseşti aproape pretutindeni. E drept că pe insule, viaţa e diferită faţă de cea de pe continent. Destul de mult diferită. Grecii insulari sunt mai liberi, mai independenţi, pur şi simplu mai…altfel.

Geografia spune că Grecia are în jur de 2.000-3.000 de insule. Grecii spun că au chiar mai multe (spre 5.000) probabil pentru că ei consideră insulă până şi cel mai mic petec de pământ sau rocă care iese din cele trei mări . Noi turiştii ştim de o mare şi spunem că suntem în Meditarana, ei grecii ştiu clar până unde e Mediterana şi de unde începe Marea Ionică sau Marea Egee. Să revenim la insule. Dintre cele câteva mii, în jur de 600 au vegetaţie, 227 sunt locuite permanent ( sunt localnici, gospodării etc) iar în jur de 30 sunt considerate turistice.

Cea mai mare insulă este Creta. E cea mai mare atât ca suprafaţă ( 8.300 kmp) cât şi ca număr de locuitori ( 650.000 locuitori) şi este şi una dintre cele mai căutate destinaţii turistice. Dintr-un capăt în celălalt al insulei sunt peste 260 de km pe care dacă vrei să-i străbaţi cu maşina vei fi nevoit să treci prin canioane, să urci pe serpentine în munţi înalţi, să coborî din nou la plajă la nivelul mării şi din nou să urci ameţitor. Dacă vrei să vezi toată Creta, închipuie-ţi că te urci într-un roller coaster şi te laşi purtat de aventură. Peisajul e o alternanţă de păduri de măslini, dealuri cu viţă de vie, livezi uriaşe de citrice, culturi de bumbac, apoi de tutun sau de orez, altă pădure de măslini sau plantaţii de curmale, migdale sau fistic. Poţi să dai şi turul insulei , dar atunci trebuie să ştii că sunt peste 1.000 de km de coastă şi ratezi inima insulei, unde nu ştii ce pierzi pentru că aici sunt spectaculoasele masive muntoase, prin care apar sate mici izolate pline de surprize. În această inimă a insulei am găsit chiar şi un uriaş lac cu apă dulce aflat la mare altitudine.

I se mai spune Insula Zeilor. Legendele Olimpului spun că aici în Creta, Zeus a sedus-o pe Europa, iar în inima insulei, în Palatul Knossos s-a născut legenda Minotaurului. Nu ştim ce e legendă şi ce e istorie reală, dar numele de Insulă a Zeilor i se potriveşte oricum. Poate pentru că e extraordinar de bogată în resurse naturale, poate pentru că este deosebit de frumoasă sau poate pentru că este aproape în permanenţă scăldată de soare şi mângâiată de mare.

Nu vă povestesc mai multe pentru că oricum cuvintele ar fi prea puţine. Vă mai spun doar că eu nu am ales capitala Heraklion pentru vacanţă ci mai micul oraş Chania, vechiul port fermecător, cu origini veneţiene. Să nu uit, nu rataţi vestitele plaje care figurează în mai toate pliantele reprezentative ale turismului grecesc. Elafonissi, Ballos sau Elouda sunt toate prezente de câţiva ani în topul celor mai frumoase plaje din Europa. Acum chiar gata cu poveştile. Mai bine vă arăt imagini de la Zorba şi de la Zeus de acasă.