Poveşti din ClujPoveşti pentru cei mari9 litere care să ne amintească de copilărie

9 litere care să ne amintească de copilărie

Devenea din ce în ce mai mare și…dintr-o dată, POOOC !

Pocnitura era clar inevitabilă, ținând cont de dimensiunea ce creștea considerabil.

Lumea îl privea încruntată, deranjată oarecum de zgomotul neașteptat, produs în liniștea temporară, dorită de pasagerii fără vlagă a mijlocului de transport în comun.

Cât jumătate de scaun, abia i se zărea chipul de sub cozorocul șepcii, însă, bucuria acelui moment îl acaparase cu totul, încât să mai și observe atmosfera din juru-i și privirile ațintite către el, ce amenințau ca nu cumva să mai aibă loc și următoarea mișcare. Era fericit, asta era ceea ce conta! – făcuse cel mai mare balon de gumă, de până acum.

Într-o  salopetă de blugi,o bluză albă cu dungi orizontale albastre, un rucsac plin de mingi, zmee, corzi și urechea pufoasă a unui animal de pluș ce atârnau ștrengar, nu părea să bage de seamă decât propriul interes, pregătindu-și atent următorul balon pe care avea să îl facă din guma de mestecat.

Dar, asta nu mai urma să se întâmple, deoarece mama îl atenționase că urmează să coboare…

Copilăria, un punct de reper semnificativ în viața noastră, nu doar un timp anume din trecutul fiecăruia, pe lângă o parte implicită din evoluția noastră, ea, se identifică adesea, și cu o STARE.

|UNEORI, AȘ VREA SĂ MĂ ÎNTORC ÎN COPILĂRIE, NU ATÂT PENTRU A SCHIMBA CEVA, CÂT PENTRU A MAI TRĂI NIȘTE EXPERIENȚE DE DOUĂ ORI.– autor necunoscut

Perioada copilăriei este despre cele mai multe greșeli iertate, despre certurile pentru cele mai nesemnificative lucruri, dar care aveau cele mai frumoase împăcări, este despre minciunile nevinovate și gesturile naive, ce produceau un micro-haos în jurul nostru, dar care ne conduceau cu un pas mai aproape de maturitate, prin experiență și linguri de lemn frânte.

Mici fiind, doream să fim mari.Asta ne indica încă de pe atunci lipsa trăirii într-un prezent plenar, dorind să fim mereu altceva decât ce eram și care, credeam că ne va aduce fericirea.

Ni se părea că, dacă cei mari poartă costum, ruj sau tocuri, conduc și merg la serviciu, sunt mai importanți și băgați în seamă, au mai mulți prieteni, participă la activități mai interesante și…precis, ei nu au așa de multe teme la mate și română.

Ne cuprindea o stare de uimire atunci când, cei mari ne încurajau să ne bucurăm de copilărie și să mai așteptăm încă puțin, cu răbdare și apreciere, până să creștem, pentru că lor, într-un mod paradoxal, li se părea mai frumoasă și mai permisivă lumea ce avea să nu se mai întoarcă- cu bunici ce răsfățau, probleme minore ce nu provocau migrene, lipsa necesității puterii de decizie contratimp și, bineînțeles, vacanțele interminabile.

J.J.Rousseau, filosoful elvețian ce critica seriozitatea părinților și a profesorilor în educarea elevilor, aplatizându-le astfel personalitatea și înăbușindu-le potențialul, prin îndepărtarea de la starea lor de bucurie naturală,  susținea calitatea de accesare a jovialității, curiozitatea-i neobosită, de acționare instinctivă și dorința de-a descoperi, a unui copil neafectat încă de rigurozitățile societății.

Sobrii, cu scopuri bine conturate, fără abateri de la planurile strategice de marketing, cele financiare și de dezvoltare multilaterală, fără zâmbete care să poată indica lipsa seriozității noastre, ipostaza de adulți, pare să ne facă să tânjim uneori după clipe ce ne aprobă să fim mai blânzi cu noi înșine, să ne îngăduim momente de răsfăț prin gesturi ce amintesc de copilărie, să fim mai vulnerabili și să păstrăm entuziasmul și plăcerea gesturilor mărunte, în cotidianul cu obiective uriașe de escaladat.

Poate că 1 iunie este și despre asta – o sărbătorire și un restart în redescoperirea trăirii cu emoție, magie și libertate în exprimarea personalității conturate de-a lungul anilor.

Dacă fericirea și succesul constă în a ne simți liberi să fim noi?!

|EXISTĂ ÎNTOTDEAUNA ÎN COPILĂRIA NOASTRĂ UN MOMENT CÂND UȘA SE DESCHIDE ȘI LASĂ VIITORUL SĂ INTRE.- Deepak Chopra

Amintiți-vă că viața nu este o călătorie care să nu aibă stație de oprire și că, una dintre modalitățile de a nu îmbătrâni, este de a-ți purta mereu spiritul îmbibat de visare, îndrăzneală și simplitate, prin trăirea necenzurată a celor mai intense emoții.

Până data viitoare, gânduri senine.

Gyorgydeak Patricia©

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Mai Multe

More article