Nu vă ţin mult, promit. De când m-am trezit, mă simt aşa… puţin ghiduşă şi jucăuşă, ca atunci când eram copil. Sunt teribil de ȋncântată de faptul că azi intrăm oficial ȋn atmosfera de Crăciun – un pic mai repede decât anii trecuţi, e drept, dar pentru mine iniţiativa e lăudabilă – mă simţeam prost când toată Europa era cu luminile aprinse, numai noi, oraşul din inima Transilvaniei, vorba aia, eram cu ele stinse şi la propriu şi la figurat. En fin, cert este că pe mine seara asta mă găseşte ȋn Unirii, probabil orbecăind pe acolo şi mirându-mă la…
Serile dansante din Clujul anilor ’70
Distracția de altădată era limitată la serile dansante, cinematograf, restaurante sau grădini de vară și ieșirile în aer liber. Dintre acestea, serile dansante ocupau în Cluj un loc aparte. Seara de sâmbătă era cea în care sălile de dans se umpleau de tineri.Cele mai importante uzine și fabrici din oraș aveau câte un club: Victoria (în curtea Cinematografului Arta), Lemnul (în Piața Muzeului), Armonia (la 16 Februarie), Pielarul (la Clujana). Acestea erau frecventate de tinerii muncitori cu pretenții mai modeste în ceea ce privește calitatea muzicii. Tinerii mai elevați, studenții în general, frecventau serile dansante organizate la Casa de Cultură a Studenților, la Politehnică și în foaierul…
Din culisele unui hobby „cumva”- episodul 4
Cam așa a fost înainte de vernisajul primei expoziții personale din viața unui om care s-a decis să facă artă din orice lucru pe care-l atinge: Video credit: made by Liviu Munteanu Desigur și discursul a fost unul nonconformist, după chipul și asemănarea artistului: …Le-am numărat. Sunt exact 70 de proiecte/lucrări/obiecte/piese (sau care o fi denumirea lor exactă) în doi ani de când m-a apucat nebunia și am fugit de la birou. Unele s-au terminat în 3-4 zile, altele în săptămâni, luni sau chiar un an jumate dacă n-am găsit exact ce trebuie pentru a merge mai departe. Câteva…