Demolarea fortificațiilor medievale și modernizarea Clujului în secolul al XIX-lea
Regele Sigismund de Luxemburg a acordat în 1405 Clujului privilegiul de a construi noi ziduri de fortificație care să înconjoare o suprafață de aproximativ 45 de hectare, vechea incintă a cetății, cu suprafața de 7 hectare ridicată în perioada 1260 – 1270 fiind deja depășită atât ca suprafață de locuire, cât și ca structură de apărare.
Zidul de apărare era înzestrat și cu 20 de turnuri și bastioane, cel mai mare dintre ele fiind Turnul Croitorilor. Alte turnuri importante erau cele care marcau intrarea în cetate: Turnul Porții din ulița Turzii, Turnul Porții din ulița Mănășturului (al Cojocarilor), Turnul Porții Podului, Turnul Porții Maghiare și Turnul Porții de Mijloc. Fiecare turn intra în administrarea unei bresle, de aici și numele celor mai multe dintre ele (Turnul Tăbăcarilor, Turnul Zidarilor, Turnul Curelarilor, Turnul Postăvarilor, Turnul Tâmplarilor, Turnul Pielarilor, Turnul Cizmarilor, Turnul Fierarilor, Turnul Aurarilor, Turnul Săpunarilor, Turnul Olarilor), dar existau și bastioane de curtină, un bastion rotund și altul cu creneluri italiene.
În secolul al XIX-lea zidurile și bastioanele construite în secolele XV-XVI nu doar că deveniseră inutile în necesitățile de apărare ale orașului, dar erau chiar piedici în calea dezvoltării urbane specifice epocii moderne. Centura de fortificații incomoda comunicarea între suburbiile care dublau deja suprafața orașului. Zidul a suferit deteriorări notabile, fiind un pericol pentru clădirile construite în jurul său, iar vechiul șanț de apă ce înconjura cetatea a devenit loc de depozitare a gunoaielor, astfel că înfățișarea generală a acestui spațiu era departe de ideea de spațiu citadin modern.
Asanarea șanțului a fost realizată în anul 1831, iar demolarea fortificațiilor s-a realizat succesiv, demolările fiind urmate de construirea unor noi clădiri sau degajarea unor trame stradale mult mai generoase. Zidul cuprins între Turnul Tăbăcarilor și al Croitorilor a fost demolat între 1822 și 1829, cu ocazia construirii Bisericii Lutherane de la intersecția Bulevardului 21 Decembrie cu Strada Ferdinand. Piatra rezultată din demolarea Turnurilor Porții de Mijloc, a Porții Mănășturului și a Porții Turzii a fost utilizată ca material de construcție a noii primării a orașului, precum și a episcopiei unitariene. S-au demolat turnurile Tăbăcarilor și Zidarilor, iar în vecinătate a fost construit Colegiul Reformat, apoi în 1836 s-a demolat porțiunea de zid între Poarta Mănășturului și Turnul Cizmarilor, fiind și acesta din urmă sacrificat un an mai târziu, ca și Turnul Olarilor cu zidul învecinat. Prin demolarea porților medievale comunicarea dintre noile zone incluse în oraș a devenit mai fluidă, cu străzi mai largi care înlesneau circulația oamenilor și a mărfurilor.
Concomitent cu demolarea fortificațiilor medievale s-au construit edificii noi sau au fost etajate altele vechi, care au dat centrului orașului o înfățișare modernă. Palate, școli, biserici, instituții publice și locuințe au fost ridicate respectând rigorile impuse de noile reglementări în domeniul construcțiilor, dar au apărut și idei noi privind amenajarea spațiului urban, cu parcuri, grădini publice și locuri de promenadă.
Dintre vechile structuri medievale au supraviețuit Turnul Croitorilor, Turnul Pantofarilor, Turnul Pompierilor, turnul fostei închisori medievale (din prima incintă a orașului), parte din Bastionul Postăvarilor și câteva fragmente de zid.
- Gardianul Carpaților - 16 apr. 2024
- Inscripțiile în piatră de pe Turnul Croitorilor - 29 feb. 2024
- Meryl Streep în rolul unei clujence - 15 feb. 2024
