Azi e o zi specială.
De azi cei mici intră oficial ȋn vacanţă. Şi azi e Vinerea Mare ȋn religia catolică. Şi tot de azi, ne putem gândi, ȋntr-o săptămână, va fi Vinerea Mare ȋnaintea sărbătorilor Pascale ortodoxe. A! Şi duminică e 1 aprilie, o zi dedicată “prin lege” râsului.
Deci, am putea lua ziua de azi ca un milestone. Ce moment mai bun am putea găsi pentru a pune ȋn aplicare această vrajă?
Acum, să nu vă imaginaţi că este genul de vrajă care are nevoie de un ciubăr, nişte ingrediente mai dubioase, o baghetă magică, un nas cârn şi o formulă străveche. Nu, tipul acesta de vrajă lucrează cu o altfel de magie, mai nevăzută şi ascunsă, dar cu siguranţă mult mai puternică şi prezentă ȋn vieţile noastre.
E vorba de magia pe care noi o putem manipula cu gânduri bune, cu dorinţe, cu voinţă şi cu tupeu. Ea există ȋn jurul fiecăreia, dar se arată doar celor dispuşi să o ȋngrijească.
Fericirea nu vine singură la tine decât rareori şi atunci, de obicei, efectul e scurt pentru că nu ştim să o păstrăm. Este genul de sentiment ce trebuie hrănit, crescut şi menţinut constant.
Iar aici… nu există o reţetă la nivel industrial. Dacă ar fi existat, probabil cineva s-ar fi ȋmbogăţit deja pe seama ei.
Eu sunt o persoană care râde mult. Din orice ȋmi trece prin cap, ȋn aşa fel ȋncât nu există zi ȋn care să nu fiu măcar o dată cu gura până la urechi. Totodată, mă plictisesc repede. Aşa că mi-am căutat un domeniu de activitate care să ȋmi dea ocazia de a mă reinventa şi a schimba direcţia constant. Personajele mele sunt, de multe ori, modul meu de a mă elibera de frustrări şi gânduri. Şi iese.
Nu tac. Vorbesc mult, uneori prost, alteori bine, dar niciodată nu ţin ȋn mine ce am de zis. Dacă sunt vorbe ce jenează sufletul şi le ţinem lipite de noi, şansele ca acestea, ȋn timp, să devină o rană cresc exponenţial.
Ȋncerc să ȋmi cunosc limitele. Ȋncerc să mă cunosc pe mine, să fac ȋntotdeauna ceva nou când simt nevoia şi să mă ȋntorc la ceva confortabil când sunt bombardată de lucruri noi.
Ȋnţelegeţi ce vreau să spun?
Fericirea nu are o vrajă cunoscută pentru că nu este acceaşi pentru toţi oamenii. Ea nu vine singură decât deseori şi atunci, pe lângă că stă puţin, riscul e ca ea să nici nu fie a noastră.
E o stare de spirit care costă. Ea nu va fi niciodată gratuită, ȋn special pentru cel care aşteaptă ca totul să vină din partea ei. Te costă timp, hotărâre, ambiţie şi voinţa de a fi fericit.
E ca un antrenament al muşchilor. Imaginaţi-vă că ȋn jurul corpului material există un ȋnveliş imaterial, ca o aură. Sunt mai multe culori care vă ȋnconjoară, ca un curcubeu. Una dintre culori, să zicem… albastru, este fericirea.
Eh, exact ca muşchii, de fiecare dată când te hotărăşti să faci ceva pentru a fi fericit (chiar şi cele mai mici lucruri), culoarea devine mai proeminentă, mai puternică, iar ȋnvelişul mai gros.
Secretul constă ȋn faptul că trebuie să ȋţi cunoşti bine sufletul. Să ştii care ȋţi sunt limitele, să ştii ce anume te face să dansezi şi să râzi şi să descoperi constant lucruri noi. Să nu te ȋnchizi ȋn tine ci mai degrabă să laşi viaţa să te cunoască aşa cum eşti: bun, frumos şi fericit!
- Ce faci când nu ştii ce să faci? - 3 iul. 2020
- Hai să-ncingi o horă cu arta, la Muzeul Satului din Cluj - 19 iun. 2020
- Povestea unei altfel de veri - 22 mai 2020
