Poveşti din ClujClujul vintageVisul unei olimpiade de iarnă la 170 de kilometri de Cluj, în...

Visul unei olimpiade de iarnă la 170 de kilometri de Cluj, în Munţii Rodnei

În perioada 1940-1945, poate cea mai întunecată perioadă a istoriei mondiale, în Maramureș, s-au pus bazele unui centru olimpic de schi, la Borșa. S-au construit baze sportive moderne: pârtii de schi, cabane bine dotate, dar și cea mai mare trambulină pentru sărituri cu schiuri din Europa şi a patra ca mărime din lume (celelalte trei erau în Statele Unite). Cercetătorul András Killyéni a descoperit povestea extraordinară a unui loc cu mare potenţial turistic și sportiv, care abia acum este valorificat.

Complexul Borșa constituie cel mai frumos exemplu pentru cooperarea care poate fi mai puternică decât războiul și ura: prefectul român al Maramureșului a rămas în funcție și după 1940, beneficiind tot timpul de sprijinul autorităților de la Budapesta, iar Federația de schi, aristocrați maghiari pasionați de schi și locuitorii români ai regiunii au înțeles importanța și câștigul pe care o astfel de bază sportivă îl poate aduce locului. Majoritatea investițiilor s-au realizat din donații, fiecare dintre ei contribuind cu bani sau renunțând la puținul pământ pentru ca respectiva comunitate să fie părtașă la profitul investiției care însemna indispensabil infrastructură nouă, drumuri și cale ferată.

Sportul și fairplay-ul au trimfat asupra legilor dictate de război. Un exemplu este cel al săritorului de schi polonez, Stanislaw Marusarz condamnat la moarte, drept criminal de război în Germania, pentru că a luptat în rezistenţa poloneză, pe care concurenții germani l-au recunoscut, dar niciun moment nu le-a trecut prin cap să-l denunțe autorităților.

Din 1941 au apărut una după alta bazele sportive moderne: pârtii de schi mai scurte şi mai lungi, cabane moderne, apoi cea mai mare trambulină pentru sărituri cu schiuri din Europa. Atât trambulina, cât şi pârtia au fost denumite Olympia.

 

Sunt importante şi numeroasele noutăţi tehnice pe care le găsim în centrul de schi de la Complexul Borşa. Cabana Anikó, situată la o altitudine de 1.600 metri, a aşteptat schiorii obosiţi cu o baie în care a existat permanet apă caldă şi rece. Trambulina a fost aşezată pe panta Munţilor Rodnei pentru a nu necesita construcţii. Din păcate teleschiul a rămas un vis: deşi în vara anului 1944 au început lucrările, sosirea frontului a împiedicat finalizarea acestuia.

Borșa urma să devină Garmish Partenkirchen-ul „ardelenesc” (o stațiune olimpică), dar visul a fost strivit de povara politicii.

Pârtia a legat şi poveşti de dragoste, administratorul cabanei Anikó, Kovács László cunoscând-o aici pe Kilvády Györgyik care venise la schi împreună cu prietenele ei. S-au îndrăgostit şi s-au căsătorit la poalele Muntelui Cailor, în apropierea cabanei. Buchetul miresei a fost alcătuit din flori sălbatice aflate pe pajiştile alpine, micul arc ceremonial fiind format din beţe de schi decorate cu ramuri de pin, iar nunta s-a desfăşurat în cea mai frumoasă biserică din lume, construită de Creatorul Însuşi – a rememorat cavalerul de onoare Albert Szent-Györgyi (laureatul premiului Nobel pentru medicină, cel care a descoperit vitamina C).

Declarată între timp Stațiune de Inters Național, Borșa este gata de noi proiecte care vor transforma visul de acum 80 de ani, în realitate.

 

Mai Multe

More article