Da, am venit pentru documentare aici, în Munţii Rodnei. Sunt cu prietena mea, Camelia, care a binevoit să mă ia cu ea pe teren, ca ucenic. Dar nu e niciodată doar şcoală sau documentare…
Orice experienţă ne îmbogăţeşte, adaugă şi schimbă câte ceva din ceea ce considerăm că suntem. Şi e mult mai mult decât ceea ce poate cuprinde mintea, această unealtă extraordinară pe care-o purtăm cu noi. E mai mult decât ce aş putea transmite-n scris, ori prin imagini.
Mă aflu în comuna Şanţ din judeţul Bistriţa-Năsăud. E duminică şi oamenii din sat sunt la biserici. Am aflat că sunt patru biserici aici, aparţinând a patru culte: ortodox, greco-catolic, penticostal şi adventist. Văd clădirile, aşezate chiar în centrul satului, în jurul Primăriei. Mândre toate, precum oamenii care le-au construit şi le susţin.
Lângă biserica cea mare, de rit ortodox – o clădire măreaţă, superbă, cu turle albe ce se pierd aproape-n norii de pe cer, se află o biserică mai mică, în construcţie, cu schelele în jurul ei. Aicea adunarea s-a-ncheiat şi oamenii pornesc spre case.
În drum, întreb de vorbă o femeie care-mi dă bineţe şi aflu că biserica cea mică e de rit greco-catolic şi e ridicată abia de trei ani. Până la ridicarea bisericii credincioşii greco-catolici, puţini la număr, se întruneau pe unde puteau, la câte-o casă. În timp, s-au hotărât să-şi construiască, aşa cum or putea, un lăcaş nou de rugăciune.
De la o vădancă o pornit. Când s-or apucat să umble să adune bani pentru biserică, o zis: „Eu n-am ce vă da, am numa tri pere, dar vi le dau p-astea”. Eh, dar perele acelea or fost binecuvântate de Dumnezeu. Că de acolo o pornit. Totul. Femeia are 87 de ani, face prescuri la biserică, şi vine aicea să vadă cum să lucră, să trăiască, să nu moară până nu vede biserica gata.
Aşa, prin toate căşile ne-am chinuit, prin căşi părăsite s-o făcut slujbă. Numai acum de un an se face aici, unde s-o făcut capela jos. Pe rând, pe rând tot Dumnezeu o rândui. Eu mi-am pus aşa în plan cu Domnul şi El mi-o deschis calea şi inima şi sufletul. Că nu găseşti pe Dumnezeu afară, degeaba e templul aşa de mândru. Că Domnul e în templul inimii noastre. Doamne ajută!
Femeia oacheşă mă priveşte direct în ochi, cu căldură şi cu faţa-i luminând în zâmbet larg, deschis, din suflet. Ar mai fi stat de vorbă, se vede că îi place, dar se grăbeşte-acum s-ajungă acasă:
Aşa am mai vorbit cu o doamnă din Timişoara, cum vorbesc cu dumneata acum. Aşa o trimis-o Dumnezeu. Eram la vîltoare, spălam covoarele, eram udă toată. Face: „Nu te grăbeşti? Mai stai de vorbă cu mine?…”. Ş-atâtea am vorbit! Mi-a povestit c-o avut un tată bolnav de cancer şi s-o vindecat, dar s-o-turnat la Dumnezeu. Mi-o zis că credeau şi se rugau şi nainte, dar nu aşa de aproape, nu-L cunoştea încă pe Dumnezeu. Am povestit cu ea mult, dar n-am mai văzut-o de atunci.
Nu ajung să vorbesc şi cu părintele, deşi tare mi-aş fi dorit. Am auzit că-i tânăr şi are preoteasă vrednică, nu lasă oamenii de izbelişte. Îi cheamă Augustin şi Augustina Flămând.
Nana Saveta, o bătrânică ce mi-ajunge pân-la piept şi mi-aduce aminte de bunica mea, aşa mică de statură, se uită-n sus la mine cu ochi iscoditori şi-ntreabă dacă merg la biserică, dacă am servici, dacă merg undeva. „Aşa-i că ţi-i drag de mine?” zice, simţind afecţiunea ce o proiectam asupra ei.
Eu sunt de la Sângeroz-Băi, dar m-am măritat aici. Bărbatu-miu îi mort de 33 de ani, ce să-i faci. Şi-s vădancă. Dar am fost mai naltă. Ştii câţi ani am io? Îs din 1931. No! Nu iau nici un medicament, să miră toată lumea. Dar merg la biserică. Şi mă spovedesc, de două ori pe lună. Nu e obligatoriu, dar mergi ca să-ţi deie minte, sănătate. Şi pentru cei tineri.
Asta biserică ce-o construit-o şi-o face e Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, no! Ajută Sfatul, primarul ajută, deşi îi pocăit. Dar ajută mult. Locul de biserică el l-o dat, o fost nainte a lu’ un popă bătrân, Grapini îl chema.
Bătrânii care-s sub glie de-aici, se odinesc acolo, spune arătând spre cimitir , că şi noi om merge când ne-a veni rândul, când ne-o trimete citaţie bunul Dumnezeu.
M-o-ntrebat cineva odată: „Atâtea biserici în sat, la care să mergem să ne rugăm?”. Eu i-am răspuns: la Tatăl, la Unul ne rugăm; bisericile le-o făcut oamenii ca să aibe unde să vină să să roage pentru Isus Cristos. Crucea, aia ne-o mântui, că restu’ aci pe Pământ le lăsăm.
Tare vorbăreaţa nana Saveta. Şi-a văzut bine că mi-i dragă.
Dacă nu te-oi duce, să vii azi la biserică, la 5, că ne-adunăm iară, noi, femeile. Să vezi ce fain cântăm Rozariul. Dacă nu ştii, îţi arăt eu, şi femeile. Că ţi-i drag, aşa-i? Cu baba ai ce grăi. Păcat că nu eşti mai aproape, să vii mai des. spune la despărţire nana Saveta şi-mi strânge mâna cu căldură.
Mă mai învârt prin sat, stau de vorbă cu oamenii. Ascult. Mai ales ascult. Aud poveşti cu zâne şi grădini şi obiceiuri din bătrâni ce par de ne-nţeles.
Prietena mea, Camelia, le consemnează pentru a le împărtăşi mai departe:
Iar la ora 5 mă duc să asist la rugăciune, dând curs invitaţiei nanei Saveta, din curiozitate şi, mai ales, din plăcerea de a o revedea.
Sunt doar câteva femei în bisericuţa din Şanţ – îmi ajung degetele de la mâini să le număr. Şi o copilă şi un tânăr care ştie a trage clopotul cel nou, cum aveam să aflu mai târziu.
Iar ceea ce îmi pătrunde în suflet nu sunt cuvintele din rugăciune, nici lumina zilei de vară. Sunt vibraţiile emise de alte suflete.
Păşesc uşor să nu fac zgomot. Nu vreau să tulbur rugăciunea spusă cadenţat, cu glasuri de femei. Mă opresc imediat lângă intrare, cât mai discret posibil.
Gânduri încep să-mi zbârnâie în minte, dar le dau câte un bobârnac să se împrăştie.
Simt acea flacără ce arde din suflete de oameni ce se-adună împreună, ca un soare. Cu inima deschisă, în flăcări, precum imaginile din icoane, ajung la alte inimi.
Nu, lui Dumnezeu nu-i plac spaţiile mici şi nici nu preferă lemnul, cum spun unii. Dumnezeu sălăşluieşte în suflete. Îl simţi atunci când te deschizi. E magic, mai presus de cuvinte ori de lucruri. Este în fiecare om.
Monica Oprişe
- Start la înscrierile pentru Banca de Alimente - 11 apr. 2024
- Din suflet pentru Maria de la Şcoala Ion Creangă din Cluj - 1 apr. 2024
- Concurs cu premii la opera clujeană - 12 mart. 2024
Va multumim pentr-u povestirea superba si va mai asteptam aicea in mijlocul santenilor
Va multumim pentr-u povestirea superba si va mai asteptam aicea in mijlocul santenilor
Multumim pentru invitatie. Venim, venim…