Poveşti din ClujPoveşti pentru cei mariUntolders, masca jos! Suntem în familie

Untolders, masca jos! Suntem în familie

Deși ne aflăm încă în plină pandemie, Untolderșii au petrecut 4 zile fără mască. Exact. Și-au dat masca jos. Nu mă refer la masca de protecție împotriva virusului, ci la acea mască pe care o purtăm atunci când vrem să ne ferim de lucrurile pe care ne este frică să le simțim. Noi am renunțat cu toții la acele măști și vă spun cu mâna pe inimă: Nu am văzut niciodată atât de mulți oameni frumoși într-un singur loc!

Prima seară s-a încheiat apoteotic, culmea, cu măști. Bella ciao, bella ciao, bella ciao ciao ciao răsuna pe tot stadionul, în timp ce 40 de voluntari, costumați în banda din serialul La Casa De Papel luau prin surpindere publicul, oferindu-le în dar celebrele măști care îl întruchipează pe Salvador Dali. A doua zi ne-am acomodat și mai mult cu festivalul, am discutat cu artiștii care s-au ocupat de aparițiile fermecătoare ale participanților, iar petrecerea a continuat plutind printre culori până la primele ore ale dimineții.

În asentimentul celei de a doua zi am pășit ușor înspre cea de a treia, zi în care ,,FAMILIE” este cel mai bun cuvânt pentru a o descrie. Ne întoarcem direct la concertul celor de la Subcarpați și ne oprim la momentul în care solistul ne-a spus așa: ,,Bine ați veit la noi în sufragerie, simțiți-vă ca acasă”. Și ne-am simțit.

Copii, polițiști, jandarmi, pompieri și participanți au dat mâna și au arătat lumii întregi că nu mai este vorba despre diferențe. Deși se aflau pe o tablă de șah, aceștia au schimbat regula jocului. Nu și-a  declarat nimeni ,,Șah mat ”, și-au declarat iubire.

În timpul concerului celor de la The Script, solistul trupei a luat telefonul unei fete din public, apelându-l pe fostul ei prieten. O melodie mai târziu, un stadion întreg își lua rămas bun de la băiat, strigând ,,Goodbye asshole!”. Fato, ce susținere mai mare de atât ți-ai fi dorit?

Mergem mai departe, și am să vă povestesc despre cum la conferința de presă, solistul trupei Lost Frequencies ne-a făcut cunoștință cu membrii familiei sale, pe care i-a adus la Cluj, orașul său de suflet. Se înțelege de la sine cât de mult iubește Felix De Laet acest festival. Până să ajungem la punctul în care artistul și-a invitat familia chiar și pe scenă, vă mai spun un secret: împreună cu el, noi cei din familia presă, am fost martorii momentului în care o nouă familie își cunoștea începuturile.

Ne aflam la aceeași conferință de presă și era momentul ultimei întrebări. Unul dintre colegii noștri a ridicat mâna și a pus cea mai frumoasă întrebare din lume, către cea pe care și-o dorește pe viață: ,,Vrei să fii soția mea?” A răsunat sala de conferințe: ,,Da!”. Ghiciți cine i-a oferit viitoarei mirese un buchet de flori pentru a o felicita. Exact, Felix.

Cum se poate încheia o astfel de seară? Într-un singur mod: nostalgic. Unde? În zona scenei de la Nostalgia. Muzica pe care am crescut, decorul pe care îl recunoaștem cu toții din sufrageria copilului care am fost, prieteni cu care ne întâlnim întâmplător în timp ce se aude ,,Ia cu tine și inima, inima mea”, toate acestea au format decorul perfect. Nu știu dacă reușești să clipești înainte să îți dai seama că inima ta este deja furată.

Oamenii sunt cei mai frumoși atunci când se iubesc, iubesc alți oameni și se simt iubiți. O napolitană și o cafea în dar au fost suficiente pentru a fura un zâmbet din partea unui străin. Un nou prieten, într-o discuție mi-a furat și mie un zâmbet atunci când mi-a spus așa: ,,Asta mi-am dorit să fac în viață, să las o pată de culoare în urma mea.” L-am ascultat și din ziua 3 m-am întors cu gândul la ziua 2. Eram în mulțime, iar privrea mea s-a întâlnit cu a unui băiat pe care nu îl cunosc. Era o distanță considerabilă între noi, dar i-am citit pe buze: ,,Ești frumoasă!”

A patra zi de festival nu s-a lăsat mai prejos de celelalte. Deși ne apropiam de momentul despărțirii, în aer încă plutea magia. ,,Because you believed, our sky is lit up once again. The world capital of night and magic. Farwell!…”, și a explodat cerul. Trăirile noastre se vedeau mai clar ca niciodată, sub forma unui foc de artificii.

Cum a fost anul acesta la UNTOLD? Magic, exact ca un sărut furat spre dimineață. Ne vom aminti mereu așteptarea, emoția, fiorul, îmbrățișarea și cel mai important, faptul că ne-am dat voie unii altora să ne privim fără mască.

,,Until next year, keep the magic in your heart, Untolders!”

#Oana Rațiu

Articolul precedentCu colegii de birou
Articolul următorAvion cu năbădăi

Mai Multe

More article